Tradiții și superstiții de Sfânta Ana. An de an, pe data de 9 septembrie, unii români își celebrează onomastica, în timp ce credincioșii creștin ortodocși respectă o serie de obiceiuri transmise din generație în generație specifice pentru una dintre cele cele mai importante sărbători ale anului.
Se spune că esențele tari se țin în sticle mici. Dacă este adevărat în cazul oamenilor, teoria poate fi extinsă și când ne referim la nume. Format din doar trei litere, „Ana” are o semnificație specială, provenind din limba evreiască și însemnând, în traducere, „Iahve a avut milă”.
De la Ana s-au format mai multe derivate, precum Aneta și Anca sau Ancuța, dar și alte nume compuse: Mariana, Ana-Maria sau diminutivele Anișoara, Anica, Anita, Anuța, Ani.
Dar cine a fost Sfânta Ana, cea pe care ortodocșii o celebrează, an de an, pe 9 septembrie? Ea ar fi fost nimeni alta decât mama Fecioarei Maria. Potrivit unor scrieri bisericești, s-ar fi născut într-o familie credincioasă, tatăl ei fiind preotul Matan.
S-a căsătorit cu Ioachim din Galilea însă marea lor dorință nu părea că se transformă în realitate. Mâhnit că nu pot avea copii, Ioachim nu i-a cerut niciodată socoteală lui Dumnezeu, spunând, în schimb:
„Mă voi retrage în pustiu și voi sta și nu voi mânca nimic, ci mă voi ruga și voi plânge, până când Dumnezeu va da roada pântecelui soției mele.”
În cele din urmă, rugăciunile lor au fost auzite, având-o, la bătrânețe, pe Fecioara Maria.
Sărbătoarea este una dintre cele mai importante din an pentru credincioșii ortodocși. De generații întregi, oamenii respectă o serie de obiceiuri în fiecare an, pe 9 septembrie.
Dacă vorbim despre tradiții și superstiții de Sfânta Ana, lista este destul de lungă.