Spionaj la mare adâncime: cum sunt “recrutați” peștii și vietățile marine ca spioni subacvatici

Trăim în era tehnologiei, dar, câteodată, cele mai bune metode de a spiona sunt cele realizate cu ajutorul animalelor. Țările care vor să-și spioneze adversarii altfel decât prin intermediul internetului au apelat și încă mai apelează la diverse animale pentru a afla date din “interior”.

Povestea balenei beluga, descoperite în largul coastelor norvegiene din Oceanul Arctic, a făcut înconjurul internetului. Un pescar a descoperit că avea atașat un ham cu un suport de cameră GoPro și o etichetă pe care era marcat numele orașului Sankt Petersburg.

Imediat, autoritățile norvegiene au speculat că balena fusese dresată de marina rusă pentru a spiona, în condițiile în care în regiune era amplasată o bază navală a Moscovei.

Descoperirea a reaprins dezbaterea legată de folosirea animalelor pe post de spioni. Iar montarea de diverse dispozitive pe vietățile subacvatice sau monitorizarea lor prin diverse metode a devenit o tactică de spionaj tot mai des întâlnită.

O demonstrează și un proiect derulat de americani.

Lunga istorie a spionajului subacvatic

Încă din anii 60, marina americană a dresat delfini pentru a detecta diverse mine sau pentru a-i găsi pe scafandrii marini rătăciți în larg. Rusia a procedat la fel, potrivit BBC.

De-a lungul timpului, au mai fost folosiți pentru spionaj inclusiv rechinii, porumbeii sau șobolanii. Fiecare a avut un rol bine stabilit, iar rezultatele au fost mixte.

Un proiect derulat în prezent de o agenție din cadrul Pentagonului (Darpa) are rolul de a îmbunătăți tehnica militară a agenților de informații cu ajutorul vietăților subacvatice.

Americanii apelează, din nou, la pești de mari dimensiuni și chiar la organisme uni-celulare, care trăiesc pe fundul mărilor și oceanelor și care pot trimite semnale de avertizare.

Sursa foto: BBC

Cum spionează americanii la mare adâncime

Reprezentanții echipei care conduce proiectul susțin că lumea subacvatică poate ajuta mult munca serviciilor de informații.

“Căutăm să înțelegem ce ne pot spune aceste vietăți despre prezența și mișcările tuturor vehicule subacvatice din ocean”

Dr. Lori Adornato, unul dintre conducătorii proiectului

Cercetătorii care lucrează pentru Departamentul american al Apărării se folosesc, în primul rând, de organismele subacvatice care își schimbă culoarea sau care “strălucesc” atunci când sunt deranjate de obiecte străine.

Sunt așa-numitele organisme bioluminescente, care emit lumină atunci când se simt în pericol.

Organisme bioluminescente – sursa foto: BBC

“Dacă ai un organism precum noctiluca (n. red – o specie de meduză), care emite lumină atunci când corpuri străine se apropie, atunci poți afla că în apropiere se află un vehicul subacvatic și acest lucru poate fi observa de la suprafață, datorită luminii puternice”

Dr. Lori Adornato

Totuși, vietățile subacvatice sunt antrenate cu ajutorul noilor tehnologii.

“Folosim tehnici avansate, cum ar fi mașini de învățat, sisteme de tip machine learning, cu ajutorul cărora analizăm semnalele trimise de vietățile din oceane”

Dr. Lori Adornato

Cercetătorii caută în adâncime tot ce i-ar putea ajuta în munca lor. Spre exemplu, peștii Goliath, cunoscuți drept monștri acvatici, pot ajunge până la doi metri și jumătate lungime.

Ei emit un sunet specific atunci când detectează în habitatul lor corpuri străine. De asemenea, bibanul de mare are tendința de a înota spre fundul apei atunci când aude zgomote puternice.

Comportamentul acestor pești îi ajută pe cercetători atunci când vor să știe cam tot ce mișcă sub apă.

Biban de mare – sursa foto: BBC