Cine credea că este cunoscută întreaga și tumultuoasa biografie a tiranului gruzin, Iossif Vissarionovici Stalin, s-a înșelat. Nu pare deloc a fi vorba despre portretul complet al acestuia. Creștinul devenit ateu, generalisimul sovietic, călăul care a curmat viețile a zeci de milioane de oameni, continuă, iată, să fie un amplu subiect de studiu pentru istorici. Un capitol aparte este mercenariatul său în slujba țarului Rusiei. Șocant, dar posibil.
Un deceniu întreg (1902-1912), tânărul revoluționar Stalin a fost un spion plătit de poliția secretă a Imperiului Rus? Faptul ar explica de ce i-a suprimat ulterior pe cei care îi cunoșteau acest trecut compromis. Întrebarea îi împarte și azi pe istorici.
S-a crezut că știm totul despre paranoia și politica terorii instaurate de Stalin. Cercetătorii au studiat îndelung masivele epurări, gulagurile siberiene și asasinarea lui Troțki din 1940. Și totuși, din 1902 până în 1912, Stalin ar fi fost, potrivit unor serioase surse, un dublu agent. Acela de bolșevic în solda poliției secrete a Rusiei țariste, Okhrana. „Zvonul este vechi, dar noi probe se acumulează de-a lungul timpului”, scrie istoricul britanic Simon Sebag-Montefiore, autorul cărții “Young Stalin” (n.r. Tânărul Stalin) editura Calmann-Lévy, 2008.
Născut într-un sat din Georgia, în 1878, Iosif Vissarionovici Djugașvili, poreclit „Sosso” în copilărie, apoi „Koba” („om de fier”, în limba rusă),Uncle Joe și în cele din urmă Stalin (de la „stal”, oțel), era un seminarist cu vechime de un an când s-a alăturat Partidului Muncitorilor Social Democrați din Rusia (RSDLP), în 1898. Patru ani mai târziu, tânărul muncitor a fost arestat și închis în pușcăriile georgiene din Batumi și Kutaisi pentru furt de cai.
În 1903, îl găsim exilat în Siberia, având domiciliu forțat timp de trei ani. A reușit, însă, să evadeze și a fugit la Sankt Petersburg, înainte de a se alătura fracțiunii bolșevice a RSDLP, unde a publicat articole obscure în reviste de propagandă marxistă, scriind despre “valurile puternice ale oceanului furiei proletare ”.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]A participat în 1907 la o serie de jafuri bancare pentru finanțarea Partidului Comunist al lui Vladimir Ilici Ulianov, cunoscut sub numele de Lenin (1870-1924). Stalin a mai suferit o condamnare, fiind arestat și închis la Baku. Se întâmpla în 1908. Încă o evadare și patru ani mai târziu se întoarce în același Sankt Petersburg. Acolo a devenit membru al comitetului central al partidului.
În timpul celui de-al al doilea său exil siberian izbucnise Revoluția Rusă din februarie 1917. Aceea care a pus capăt domniei țarului Nicolae al II-lea din dinastia Romanovilor. Numeroasele evadări și ușurința cu care le-a reușit au alimentat suspiciunile unui om cu rol dublu.
Adept al extremei stângi, a fost Stalin agent al poliției secrete țariste din mișcarea bolșevică? În Occident, zvonul s-a declanșat la mijlocul anilor 1960 prin aportul americanului Edward Ellis Smith, fost membru al Ambasadei Statelor Unite la Moscova și autoproclamat „specialist în serviciile secrete”. Fără a-și ascunde trecutul ca agent al CIA, Smith susținea că își extrage sursele din arhivele Okhrana, o parte din care a fost trimisă la Washington în 1924 de către ambasadorul rus la Paris.
Există o serie de întrebări bine argumentate pe care le pune Smith. Bunăoară, cum se explică ușurința cu care în 1903 Stalin a reușit să scape din iarna siberiană, îmbrăcat într-o haină subțire și o pălărie, așa cum va spune mai târziu? Prin ce miracol a putut ajunge la diferite congrese marxiste, în Rusia și în străinătate, când trebuia să fie urmărit de Okhrana?
O altă ciudățenie: cum ar fi putut ca acest om, renumit pentru viclenia și prudența lui, să fi fost arestat în mod repetat de poliția țarului atunci când acesta a trimis articole de propagandă militanților? De asemenea, condamnările sale sunt supuse îndoielii.
Scrierea manifestelor revoluționare l-ar fi dus în mod normal la execuție. Nu a fost niciodată cazul lui Stalin. Cum a fost posibil ca privitor la detenția din Baku, șeful poliției orașului Baku a descoperit adevărata identitate a lui Stalin abia la șase luni de la evadare!?
”Manipularile la care a fost supusă povestea primilor săi ani de politică, ca și tăcerile lungi față de aceste aspecte, sunt suspecte”, recunoaște Sebag-Montefiore. Istoricul britanic subliniază dificultatea, dacă nu imposibilitatea, căutării adevărului despre tinerețea furtunoasă a dictatorului. „Pe lângă distrugerea arhivelor și eliminarea martorilor, au fost produse o serie de documente false în așa fel încât descoperirea unor înregistrări autentice sunt de neconceput „, a menționat el.
Însuși Stalin s-a gândit să-și pună la adăpost trecutul. Când și-a corectat biografia oficială în anii 1930, a recunoscut opt arestări, șapte exilări, apoi, în 1947, a revenit cu un număr redus al acestora. O modalitate de discreditare a surselor istorice.
În anul 2001, o nouă piesă a fost adăugată la edificiul tinereții alunecosului personaj. La Londra apare o biografie scrisă de Roman Brackman, sub titlul “Dosarul secret al lui Iosif Stalin: o viață ascunsă”. Născut la Moscova în 1931, acest fost revoluționar a fost deportat într-un gulag în 1949 pentru că a încercat să fugă din URSS. Scăpat din Siberia, Brackman a fugit în Statele Unite în 1962, unde a obținut un doctorat în istorie la Universitatea din New York. Subiectul tezei sale: Jocul dublu al lui Stalin care, din 1902, ar fi fost informator sub ordinele căpitanului Lavrov, ofițer al Okhrana. Cartea sa oferă nume și date precise. Până în 1912, când a fost susținut de Lenin și s-a alăturat conducerii partidului, Stalin i-ar fi denunțat pe mulți dintre camarazii săi.
Roman Brackman se referă și la un dosar semnat de colonelul Eremine, șeful Okhrana, întocmit cu privire la Djugashvili, numele georgian al tiranului. Acest misterios document ar fi dispărut după revoluția din 1917 și dizolvarea Okhrana, pentru a reapărea câțiva ani mai târziu. În iulie 1926, Felix Dzerjinsky, șeful CEKA, poliția politică a noului stat bolșevic, s-a năpustit asupra lui. Câteva zile mai târziu, înaltul oficial s-a prăbușit în mijlocul unui discurs, otrăvit. Această descoperire l-a costat viața? Roman Brackman susține că, după Dzerjinsky, Stalin de-a lungul carierei i-ar fi eliminat pe cei care îi știau de trecutul întunecat . Printre victime s-a numărat genialul mareșal Tuhachevski, executat în timpul marilor epurări din Armata Roșie (1937- 1938).
Convingătoare la prima vedere, teoria lui Brackman este întâmpinată de scepticismul unor istorici. Jean-Jacques Marie, de exemplu, crede că documentul Okhrana, acum în Statele Unite, după ce a fost furat de un spion american în timpul Războiului Rece, a fost produs de un falsificator.
În opinia unora, Stalin fiind un personaj lipsit de scrupule, și-ar fi putut trăda poporul încă de la începutul carierei sale politice. Pentru alții, este inacceptabil ca el să renunțe la idealul său comunist. Cu toate acestea, alți lideri bolșevici au făcut acest lucru. „Pentru o sumă mare de bani Okhrana a angajat în mod regulat revoluționari ca spioni”, recunoaște Simon Sebag-Montefiore.
De pildă, poliția țaristă apelase la serviciile lui Roman Malinovsky (1876-1918). Acest deputat marxist denunțase peste 80 de membri revoluționari, iar discursurile scrise de Lenin erau recitite poliției țariste. Demascat în 1917, atunci când arhivele Okhrana au căzut pe mâna bolșevicilor, a fost executat un an mai târziu.
Conform lui Roman Brackman, Lenin a recomandat într-una din scrisorile atașate testamentului său din 1924 să blocheze ascensiunea politică a lui Stalin, cunoscându-i trecutul tulbure și comportamentul impredictibil.
Un lucru cert este acela că tatăl Revoluției din 1917 preluase ambiția nelimitată a tovarășului său. Chiar îi spusese la începutul anilor 1920: „ești cel mai crud membru al partidului”. Spionând sau nu, Stalin a demonstrat în repetate rânduri acest fapt timp de aproape 30 de ani. (sursa- The Secret File of Joseph Stalin : A Hidden Life)
