19:30
Am fost în Republica Moldova la Orheiul Vechi (satul Butuceni), la festivalul DescOperă, cu ocazia spectacolului La Bohème, de Giacomo Puccini, sub bagheta maestrului Daniel Jinga, având ca interpreți soliștii și orchestra Operei Naționale București. Spectacolul s-a ținut în aer liber, la poalele unui mirific lanț de stànci, ce càndva au constituit zid de apărare pentru oștenii lui Ștefan cel Mare. În împrejurimi mustește a tradiții vechi, oamenii și casele lor dându-ți plăcuta senzație a unei călătorii în timp. Nu doar un timp străvechi, ci un timp al frumuseții fâră vàrstă.
Reporter: Domnule ministru, cred că la nivelul cel mai profund al dezvoltării românilor basarabeni conduceți cel mai important minister. În Republica Moldova cultura este esența tare, ce nu s-a pierdut peste generații, indiferent de ingerințele străine. Cum se vede lumea de aici, de la Orheiul Vechi, dintr-o oază culturală, prin ochii dumneavoastră?
Sergiu Prodan: De aici, din inima stâncilor de la Orheiul Vechi, lumea se vede așa cum este ea în profunzimea spiritului românesc: cu rădăcinile împlântate dârz în solul pietros, plină de răbdare și rezistență. Cultura noastră n-a fost un moft, ci o formă de supraviețuire. În timp ce politicul a oscilat și ne-a dezbinat adesea, cultura a fost coloana vertebrală a identității noastre, a fost axa care ne-a unit. Acest loc nu este doar un sit arheologic, este o mărturie vie că sufletul unui popor poate să stea drept în fața istoriei, oricât de nedreaptă ar fi uneori. Iar rolul Ministerului Culturii nu e doar să păstreze patrimoniul, ci să creeze punți între ceea am fost, ce suntem și ce putem deveni.
Reporter: La festivalul DescOperă a fost un spectacol al Operei Naționale București ce a făcut să răsune de muzica lui Puccini valea vechii cetăți a lui Ștefan cel Mare. Este o ocazie ca prin aceste acte culturale cât mai mulți cetățeni români să-și redescopere rădăcinile? Eu, spre exemplu, venit fiind la acest festival, la un spectacol de operă consacrată, am văzut în premieră locurile acestea încărcate de istorie. Cu alte cuvinte, cine pe cine descoperă?
Sergiu Prodan: Frumoasă întrebare! Pentru că la „DescOperă” nu doar publicul descoperă muzica, ci muzica descoperă publicul. Românii de pe ambele maluri ale Prutului, dar și iubitorii de frumos din diverse colțuri ale lumii, se regăsesc aici într-o experiență comună: aceea de a fi parte a aceleiași culturi universale. Când artiști din România cântă Puccini în valea Răutului, nu este doar un act artistic, ci un gest de recunoaștere reciprocă. De fapt, prin artă, noi nu ne redescoperim rădăcinile. Le revalidăm.
”Cultura noastră a fost, de multe ori, o formă de rezistență.”
Reporter: Câte astfel de festivaluri sunt în Republica Moldova?
Sergiu Prodan: În Republica Moldova cultura nu se mai întâmplă doar în Chișinău sau în apropierea capitalei. Astăzi vorbim despre o rețea tot mai densă de festivaluri și evenimente care acoperă întreaga țară. Ministerul Culturii susține anual cel puțin 12–15 festivaluri de anvergură națională cum sunt „DescOperă”, Festivalul Internațional de Operă și Balet „Maria Bieșu”, Festivalul Ethno Jazz, BITEI (Bienala Teatrului Național „Eugène Ionesco”), Zilele Muzicii Noi sau Festivalul Internațional de Film Documentar „Cronograf”. Un alt exemplu este Festivalul „Mărțișor” care are peste 50 de ediții, mai nou am ajuns cu acest festival în toată țara, dar și în multe orașe ale Europei. Trebuie să spun că avem și alte zeci de inițiative culturale locale, din sate, orașe mici sau raioane, care beneficiază de sprijin financiar, logistic sau instituțional. În plus, prin noul Program Național „Acces la Cultură 2025”, am deschis accesul direct la resurse pentru comunități din toate regiunile. Doar în prima rundă a apelului au fost selectate peste 150 de proiecte culturale locale, iar unele dintre ele sunt deja în implementare. Vedem cum apar festivaluri noi de folclor, teatru, arte vizuale, fiecare cu specificul și amprenta comunității din care pornesc. Ceea ce contează cu adevărat este că nu mai avem o viață culturală concentrată geografic în capitală sau în orașele mari. Avem un teritoriu cultural în expansiune. Moldova artistică devine vizibilă, vie și descentralizată, așa cum trebuie să fie o cultură europeană autentică.
Reporter: În mai multe sate învecinate arealului festivalului am văzut pensiuni amenajate în stil tradițional moldovenesc. Din stradă observi cum porțile acestor case, au simboluri care se repetă, culori care se repetă. A existat o minimă coordonare oficială pentru a avea acest stil unitar sau pur și simplu oamenii zonei au conservat și au adus la rang de mândrie locală stilul arhitectural și amenajările tradiționale?
Sergiu Prodan: Este, în esență, un exemplu rar de armonie între tradiție, inițiativa locală și spiritul autentic. Ce vedem aici este rezultatul unei mândrii transmise din generație în generație, dar și al unei conștiințe colective care începe să se articuleze în jurul identității vizuale. Ministerul a încurajat acest fenomen prin proiecte-pilot și sprijin pentru artizani și arhitecți locali. Dar nu ne putem revendica nouă această coerență. Ea aparține comunității. Este, poate, cel mai reușit caz de „autenticitate organizată spontan”.
Reporter: Colaborarea cu artiști din România este una din calitățile acestui festival?
Sergiu Prodan: Este mult mai mult decât o simplă calitate, este, de fapt, un pilon fundamental al festivalului „DescOperă” și nu doar. Artiștii din România, indiferent dacă activează în sfera muzicii lirice, a teatrului sau a coregrafiei, găsesc în Republica Moldova nu doar un public cald și entuziast, ci și o extensie naturală a propriei lor culturi. Această colaborare se desfășoară într-un mod firesc. Nu impunem granițe culturale acolo unde, de fapt, ele nu au existat niciodată. „DescOperă”, dar și alte astfel de evenimente, nu au rolul unui simplu eveniment artistic, ci se transformă într-o veritabilă formă de diplomație culturală. Prin muzică, prin scenă, prin dialogul dintre cele două maluri ale Prutului creăm înțelegere și coeziune. Este o celebrare a rădăcinilor noastre comune și o dovadă vie a unității culturale. Tot repet despre rădăcinile comune pentru că vreau să accentuez acest fapt, suntem la fel, doar că suntem amplasați geografic pe maluri diferite ale aceluiași râu.
Reporter: În privința publicului, cum a evoluat acesta de la o ediție a festivalului la alta?
Sergiu Prodan: Simt că publicul crește și evoluează odată cu festivalul. De la primele ediții, unde oamenii veneau din curiozitate sau pentru că erau din apropiere, am ajuns la o ediție 2025 unde am avut public din diverse țări, inclusiv diaspora noastră din Europa și turiști care au pus Moldova pe hartă datorită acestui festival. Oamenii vin pregătiți, cunosc repertoriul, sunt exigenți, dar și relaxați, și generoși într-un fel, pentru că și cadrul mirific al acestei scene naturale, cu stele, aromă de flori de tei și greieri susținând voluntar orchestra, predispune la asta.
Reporter: Dacă s-ar organiza un festival DescOperă în România, într-o zonă frumoasă ca-n Orheiul Vechi (Butuceni), cu sate conservate în frumusețea lor, cu ce v-ar plăcea să participe Republica Moldova pentru a ne redescoperi unii pe alții și mai mult?
Sergiu Prodan: Este, sincer, una dintre cele mai grele întrebări. Nu pentru că nu am avea ce să oferim, ci dimpotrivă – pentru că avem atât de mult și atât de variat, încât e aproape imposibil să alegi doar unul sau două lucruri. Republica Moldova ar putea veni cu o zestre culturală impresionantă. Am aduce spiritul nostru comunitar, acea solidaritate discretă care face ca fiecare colț de sat să vibreze în același timp cu muzica și tradiția. Am veni cu orchestre simfonice tinere, dar mature în interpretare, cu muzicieni și dansatori care transformă scena în ritual. Cu bucatele noastre reinterpretate, acele gusturi vechi, readuse în forme noi. Cu meșteșugari care nu imită trecutul, ci îl duc mai departe, modelând lutul, lemnul, cuo sinceritate ce nu poate fi prefăcută. Poate că cel mai valoros lucru cu care am veni ar fi tocmai autenticitatea noastră: neșlefuită excesiv, profundă, emoțională. Cultura noastră a fost, de multe ori, o formă de rezistență. Iar astăzi, în sfârșit, devine o formă de exprimare liberă. Asta am oferi – nu doar o prezență artistică, ci o întâlnire între istorii, identități și aspirații comune. Iar adevărul este că mulți dintre artiștii noștri deja sunt prezenți pe scenele din România, în teatre, în filarmonici, în festivaluri. Sunt aplaudați, sunt iubiți, sunt recunoscuți. Iar acest lucru nu poate decât să ne bucure și să ne întărească convingerea că avem un patrimoniu viu, care trece granițele și care merită să fie cunoscut, împărtășit și celebrat împreună.
Reporter: Cât despre apartenența noastră comună la cultura europeană, intrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană cum ar putea influența un festival tip DescOperă, ce s-ar descoperi mai bine?
Sergiu Prodan: În mod esențial. Aderarea la Uniunea Europeană nu înseamnă doar fonduri sau standarde, înseamnă și recunoaștere culturală, integrare în circuite internaționale de creație și oportunități reale de mobilitate artistică. Festivaluri asemeni „DescOperă” ar putea deveni un nod cultural în rețelele europene, atrăgând mari producții, parteneriate academice, burse artistice. Și, cel mai important, am avea o șansă istorică să arătăm Europei că în inima Estului există o cultură vie, matură, demnă să stea la masa marilor tradiții.
Alexandru Căutiș
