Secretul celui de al șaselea simț: este mai comun decât crezi, mai ales la animale
Secretul celui de al șaselea simț. Fără a avea legătură cu filmul cu același nume, cu Bruce Willis în rolul principal, cel de-al șaselea simț este o realitate a lumii animale. Dar, până acum oamenii de știință considerau că această capacitate de detecție a câmpului magnetic al Pământului este proprie doar vietăților a căror existență și supraviețuire depinde de ea. Un studiu recent arată că „al șaselea simț” este mult mai întâlnit în lumea vie decât se credea.
Secretul celui de al șaselea simț
Se știe că păsările migratoare, albinele, țestoasele, dar și alte animale au ceea ce se numește „un al șaselea simț”. Nu este vorba de vreo referire la filmul cu același nume cu Bruce Willis în rolul principal, ci înseamnă capacitatea de a detecta câmpul magnetic al Pământului pentru a se orienta în spațiu.
Un stdiu recent efectuat pe o vietate non-migratoare, Drosophila, cunoscută și ca musculița de oțet – sau de fructe – a arătat că există aceeași capacitate în unele locuri neașteptate.
În lupta pentru supraviețuire, accesul la informațiile despre mediul înconjurător – mai ales cele la care rivalii tăi nu au acces – este o excepțională importanță. Așa că nu este surprinzător ca animalele au dezvoltat moduri uluitoare de a observa lumea. Câmpul magnetic este unul dintre ele, dar înainte ca omenirea să inventeze electromagneți puternici, acesta trecea aproape neobservat. Efortul necesar pentru a-l detecta este mai mult mai mare decât pentru lumină sau sunete.
În consecință, oamenii de știință au crezut că doar acele animale care chiar au nevoie să-și știe locul pe Pământ – păsările migratoare, porumbeii călători sau țestoasele, de exemplu – exploatează magnetorecepția. Dar un nou studiu publicat în revista Nature aduce la lumină un alt adevăr, punându-l pe cel anterior sub semnul întrebării.
Este mai comun decât crezi, mai ales la animale
Posibilitatea ca musculița de oțet să fie capabilă de magnetorecepție a fost ridicată prima oară în 2015, odată cu identificarea proteinei MagR produsă de aceste muște ce le ajută să se alinieze câmpurilor magnetice. Noul studiu depășește această fază, dezvăluind două metode prin care celulele acestor muște par să fie capabile de acest lucru.
Cercetările anterioare identificaseră proteine fotoreceptoare cunoscute drept criptocrome ca fiind senzorii folosiți de Drosophila pentru detecția câmpurilor magnetice. Autorii studiului recent au arătat că aceste proteine criptocrome fac acest lucru prin valorificarea puterii super poziționării cuantice.
Totuși, cercetătorii au pus la îndoială această necesitate, arătând că rolul acestor proteine poate fi jucat de o moleculă ce se găsește în toate celulele vii, inclusiv ale omului.
„Absorbția luminii de către criptocrome duce la mișcarea unui electron în interiorul unei proteine care, datorită fizicii ciantice, poate genera o formă activă de criptocrome care ocupă unul dintre cele două state. Prezența câmpului magnetic are impact asupra populației din ambele state, transformându-se într-o activitate pe toată durata vieții a acestei proteine”, a afirmat Dr. Alex Jones, de la Laboratorul Național de Fizică.
Autorii studiului au mai arătat că molecula flavin adenin dinucleotidul (FAD) se leagă de critpocrome pentru a crea propria sensibilitate la magnetism. În orice caz, ei au găsit, de asemenea, că aceste criptocrome pot fi un amplificator al capacităților FAD, dar nu au un rol esențial în acest proces.
Chiar și fără criptocrome, musculițele modificate astfel încât să activeze extra FAD au fost capabile să reacționeze la câmpurile magnetice, fiind totodată foarte sensibile la lumina albastră în prezența acestor câmpuri.
„Acest studiu permite, în ultimă instanță, să apreciem mai bine efectul pe care expunerea la câmpul magnetic îl poate avea asupra oamenilor”, a spus profesorul Ezio Rosato de la Universitatea din Leicester.
Prezența acestei molecule – FDA – în toate celulele vii, inclusiv în cele umane, indică și posibilitatea ca și oamenii să posede acest „al șaselea simț”, lucru cercetat de oamenii de știință de mai mulți ani.