Secretele Mănăstirii Voroneţ. Cum a fost obţinut celebrul „albastru de Voroneţ”, culoarea care a făcut ca lăcaşul de cult să fie cunoscut

Mănăstirea Voroneț este printre cele mai cunoscute din România, iar frumusețea ei a depășit de mult granițele țării. Nu sunt mulți care cunosc însă secretele mănăstirii Voroneț, foarte bine ascunse, până acum. Celebrul albastru de Voroneț a rămas mult timp un adevărat mister.

Secretele Mănăstirii Voroneţ

Mănăstirea Voroneț este una simplă, dar foarte frumoasă. Ridicată în centrul unui sat de la poalele Carpaților, Mănăstirea Voroneț a fost denumită imediat ”Capela Sixtină a Estului”, după ce frumusețea picturilor sale a fost văzută de foarte mulți oameni.

Mănăstirea Voroneț se află la 36 km de municipiul Suceava și la numai 4 km de centrul orașului Gura Humorului. Este un complexul monahal medieval, ridicat pe vremea lui Ștefan cel Mare (1457-1504). A fost înălțată în anul 1488, pe locul unde se afla o biserică de lemn. Ștefan cel Mare a dăruit mănăstirii prin actul de la 17 august 1488, moșia Știlbicani, iar odată cu finalizarea construcției, biserica a preluat vechiul hram al ”Sfântului și Slăvitului Marelui Purtător de Biruință Gheorghie”.

Cuviosul Părinte Daniil a venit la mănăstirea Voroneț

Mănăstirea Voroneț a devenit imediat un centru de cultură și credință foarte important în Moldova medievală. Este bine cunoscut faptul că Ștefan cel Mare a construit şi renovat multe biserici şi mănăstiri. Ridicarea mănăstirii Voroneț l-a atras însă alături de Ștefn cel Mare pe Cuviosul Părinte Daniil, unul din cei mai mari Sfinţi pe care i-a avut pământul Moldovei.

Prin venirea monahului Daniil la Voroneț, mănăstirea a căpătat și mai mult prestigiu, iar vestea s-a răspândit rapid printre credincioși. Acesta a și imprimat un nivel de viață duhovnicească deosebit de înaltă la mănăstirea Voroneț.

Iată 10 lucruri mai puțin știute despre Mănăstirea Voroneț:

• Biserica Mănăstirii Voroneţ a fost construită în anul 1488 în numai 3 luni şi 3 săptămâni, ceea ce reprezintă un record pentru acele vremuri;
• Pictura interioară a mănăstirii datează, în mare parte, încă de pe vremea lui Ştefan cel Mare, fiind realizată în anul 1496, iar pictura exterioară a fost realizată în perioada lui Petru Rareş;
• Mănăstirea Voroneţ este supranumită „Capela Sixtină a Estului” datorită frescei de pe faţada de vest care ilustrează „Judecata de Apoi”;
• Aici şi-a petrecut Daniil Sihastrul ultimii 26 de ani de viaţă. Pustnicul a murit în 1496 şi a fost îngropat în biserica Mănăstirii. A fost canonizat în 1992 şi a devenit Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul;
• Caracteristic Voroneţului nu este doar natura pigmentului albastru, cunoscut drept „Albastru de Voroneţ”, ci și rezistenţa dură a acestuia în condiţii climatice foarte aspre, fapt care se datorează originalităţii tehnicii de lucru ale pictorilor moldoveni;
• În afară de pigmentul negru, care a fost obţinut din cărbune de lemn, toţi ceilalţi pigmenţi folosiţi în pictură (interioară şi exterioară) sunt substanţe minerale, naturale sau de sinteză: oxid roşu de plumb (miniu), sulfură de mercur (roşu cinabru), argile colorate cu oxid de fier hidratat (ocru), sau oxid de fier anhidru (ocru roşu), hidrosilicat de Fe, Al, Mg şi K (verde de pământ), minerale de cupru (azurit şi malachit), silicaţi (albastru smalţ), carbonat de calciu (alb de var);
• Puțină lume observă faptul că pictura include şi cele 12 semne zodiacale, în imediata apropiere a Mântuitorului;
• Desfiinţată în anul 1785, de ocupanţii austrieci, Mănăstirea Voroneţ și-a reluat activitatea abia în 1991, când a fost transformată în mănăstire de maici;
• Biserica Mănăstirii Voroneţ a fost declarată monument istoric în anul 1918;
• A fost inclusă în 1993 în patrimoniul cultural mondial UNESCO pentru frumuseţea sa şi pentru coloritul exterior de nuanţă albastră.