Traficul de persoane este aproape la fel de vechi ca prostituția, pentru că sunt interconectate. Lumea s-a schimbat și la fel și profilul sociologic al traficanților de persoane. Aceștia nu mai au de mult acel profil clasic, adică un bărbat trecut de o anumită vârstă care racolează fete prin metode evidente. Acum, există și femei traficante, dar și racolatoare și se pare că sunt chiar mai acerbe decât bărbații.
Oamenii se schimbă, au nevoi și țeluri diferite, în concordanță cu vremurile pe care le trăim. Nu mai este chiar atât de ușor să racolezi persoane străine. Presa informează de mai mult timp pericolul de care trebuie să te ferești, dar traficanții se adaptează. Sunt un fel de prădători și nu pot supraviețui decât prin „munca” altora.
Monica Boseff, directorul fundației Ușa Deschisă, un ONG care luptă pentru protejarea victimelor traficanților de persoane, a vorbit într-un interviu pentru Mediafax despre cum pot fi recunoscuți acești infractori și criminali și cum poți să te ferești de ei.
E important să înțelegi că aceștia pot fi deghizați în persoane în care ai încredere totală și nu întotdeauna sunt bărbați.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]„Nu doar bărbaţii fac lucrul acesta, ci şi femeile, ba chiar e demonstrat că femile care racolează, să spun aşa, ajung să fie mult mai toxice şi mai nemiloase decât bărbaţii. Nu că ei ar fi mai prejos, vorbim despre o cruzime greu de descris în cuvinte (…) Pofilul nu mai este, să zic aşa, acela clasic, era bărbatul peste o anumită vârstă, în general bărbatul peste 20 şi un pic de ani, acum avem şi bărbaţi şi femei, vârsta, din nou, nu mai este un impediment, din păcate racolatorii cel mai des întâlniţi sunt tineri şi tinere, cu vârste pornind de la 16 ani”, spune Monica Boseff.
Acești oameni își momesc victimele cu mici atenții, cadouri sau gesturi care pe multe fete le încântă, mai ales dacă provin dintr-un mediu sărac. Victimele sunt „îmbrobodite” cu povești de genul „mama/mătușa lucrează în străinătate și îmi aduce asta și asta, ia și tu…”.
„Îi fac toate poftele, ba chiar şi lucruri pe care nu a îndrăznit vreodată să le viseze, toate la adăpostul unei relaţii aproape inocente, nu se manifestă vulgar, nu e nimic imoral, ilegal, «pur şi simplu ieşim şi ne distrăm, dar mi se pare normal la cât de bine arăţi, este aberant, cum adică nu ai avut aşa ceva niciodată […] dacă erai copilul meu ţi-aş fi pus toate astea la picioare, dacă erai iubita mea nu îţi lipsea nimic»”, spune Monica Boseff.
Treptat, de la aceste mici atenții, victimelor li se face intrarea într-o rețea de oameni dubioși și de viitori clienți.
Racolatorii pot fi atât bărbați, cât și femei. „Tradițional”, racolatorul mai este numit loverboy, care nu face decât să curteze fata respectivă sau băiatul respectiv, prezentându-i o relaţie de iubire cum nici Romeo şi Julieta n-au avut.
„Îi aduce atenţii, se îngrijeşte de persoana respectivă, e atent, se asigură că are tot ce-i trebuie, fără niciun fel de atentat fizic. O prezintă „familiei”, familia bineînţeles, fiind formată din racolatori şi traficanţi, ştie fiecare ce rol are de jucat. Familia o întâmpină cu zâmbete, cu «dragoste», până se conving toţi clar că e îndrăgostită de băiatul respectiv”.
Evident, acea familie este formată din traficanți și, de regulă, exploatarea sexuală a fetelor are loc în alte țări din Europa. De multe ori, acei loverboys nici măcar nu merg cu victima lor în țara respectivă. Acolo, situația este oricum deja aranjată. Așa începe iadul pentru acea persoană.
„O preia «unchiul» băiatului care din doi pumni a pus-o la pământ, bătând-o în faţa oglinzii şi repetându-i «mă, tu ştii cine sunt eu? Eu sunt şeful tău, spune după mine». Eventual mutilând-o uşor aşa, ca să ţină minte, îi aduce ţinuta în care o vrea îmbrăcată, un pic mai sumară decât un costum de baie, cu machiajul de rigoare făcut de «mătuşa» aceea iubitoare”, spune directorul Fundaţiei Uşa Deschisă.
