Procurorul Bogdan Pîrlog: “ Majorarea vârstei minime de pensionare la magistrați este o gravă eroare”
Domnul Bogdan Pîrlog este prim-procuror al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București. Nu o dată a atras atenția asupra problemelor din Justiția din România. O face și acum, poate cineva ține cont de experiența sa…
Reporter: Domnule Pîrlog, am văzut în timp mai multe opinii ale dumneavoastră, exprimate public, cu privire la sistemul judiciar din România. Care este situația în România cu Justiția, cum ați descri-o?
Bogdan Pîrlog: Sistemul judiciar este în criză profundă, fiind doar o chestiune de timp, și nu unul îndelungat, până la intrarea sa în colapsul final. Modificările legislative profund nocive începute în 2018 și continuate prin noile legi ale justiției și-au produs din plin efectele. Vă prezint câteva exemple:
• Subordonarea și controlul politic asupra Ministerului Public, prin menținerea unui sistem de numire politic a procurorului general și a celorlalte mari funcții, dublată de lărgirea atribuțiilor procurorului general cu privire la controlul asupra tutror dosarelor și soluțiilor din sistemul parchetului, precum și cu privire la cariera procurorilor, de ex. delegarea și detașarea.
• Eliminarea promovării meritocratice pe baza unor examene scrise și instituirea unui sistem de promovare clientelar pe baza unei evaluări absolut subiective a activității candidaților.
• Crearea unui sistem piramidal de control a întregului sistem judiciar prin instituirea unui mecanism care permite majorității (minimul necesar fiind de 5 membri judecători) din secția pentru judecători a CSM să controleze întreg sistemul instanțelor, astfel, majoritatea din secția pentru judecători:
1. Numește președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție;
2. Controlează direct promovarea judecătorilor la Înalta Curte de Casație și Justiție;
3. Controlează, prin comisiile de concurs, numite direct de către secție, numirea în funcțiile de conducere și promovarea în funcțiile de execuție;
4. Controlează numirea procurorilor anume desemnați pentru efectuarea urmăririi penale în cauzele cu magistrați;
5. Controlează numirea conducerii inspecției judiciare și a inspectorilor judiciari, judecători;
6. Controlează, direct sau prin președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, bugetele CSM și a tuturor instanțelor din țară;
7. Controlează indirect alegerile viitoare pentru CSM. Prin controlul promovării la curțile de apel (de unde provin 3 dintre membri aleși) și la Înalta Curte de Casație și Justiție (de unde provin 3 dintre membri aleși), actuala majoritate își asigură continuitatea.
8. Controlează indirect toate procedurile disciplinare, atât prin intermediul conducerii inspecției judiciare, cât și prin controlul promovării judecătorilor la Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța ultimă în materie disciplinară;
9. Practic s-a instituit un sistem cvasifeudal, clientelar la nivelul acestor componente ale autorității judecătorești.
• Apariția și dezvoltarea unui sistem clientelar similar și în sistemul parchetelor, cu unele nuanțe date de necesitatea partajării influenței cu decidentul politic. Deocamdată, sistemul respectiv e încă în faza incipientă, rudimentară, iar exponenții beneficiari ai acestuia nu se apropie de nivelul intelectual al artizanilor sistemului instanțelor, dar recuperează decalajul în ritm accelerat, iar voracitatea de parvenire, într-un sistem în moarte clinică, compensează limitele intelectuale.
• Continuitatea unei inspecții judiciare nereformate.
• Menținerea unui număr nejustificat de mare de judecătorii și, implicit, parchete de pe lângă acestea, în măsura în care câte o astfel de unitate pentru fiecare județ ar fi suficientă.
• Lipsirea parchetelor de o poliție judiciară, absolut esențială pentru a putea funcționa eficient.
• Menținerea unui sistem de alegere ca membru CSM care permite ca majoritatea membrilor să fie aleși de aproximativ un sfert dintre magistrați.
• Ineficiența totală a sistemului procurorilor anume desemnați să ancheteze magistrați. Acestea sunt doar câteva exemple, problemele sunt mult mai multe, dar din economie de timp și spațiu, le-am prezentat doar pe acestea. De asemenea, nu am abordat problemele majore ale legislației penale și procesuale, dublate de numărul delirant de decizii ale Curții Constituționale, care, conjugat, aproape au adus în stare de nefuncționare componenta penală a justiției. Practic, doar impactul negativ al intrării în vigoare a noilor coduri penal și procesual penal, a creat o serie semnificativă de disfuncții sistemice. Dublarea acestui set de probleme cu cele generate de legile justiției, în contextul transformării de facto a Curții Constituționale în legiuitor, au dus la dezintegrarea capacității sistemului judiciar de a-și îndeplinii rolul consacrat constituțional, lipsind, tot mai accentuat, societatea de una dintre componentele esențiale ale statului, justiția.
Rep: Din punctul dumneavoastră de vedere, care ar fi modificările urgente necesare pentru a începe repararea sistemului judiciar românesc?
Bogdan Pîrlog: Numai în ceea ce privește legile justiției sunt necesare modificări ample imediate care să:
• readucă sistemul de promovare meritocratică în funcții, inclusiv la cea pe bază de examen scris;
• reformeze sistemul de alegere a membrilor CSM, astfel încât fiecare judecător, respectiv fiecare procuror să voteze toți membrii CSM ce vor funcționa în secția corespunzătoare
• ducă la desființarea Inspecției Judiciare și adoptarea unui sistem disciplinar care să răspundă necesităților sistemului judiciar și să nu constituie o amenințare la adresa independenței magistraților.
• ducă la revenirea la competența penală anterioară înființării SIIJ.
• ducă la înființarea în cadrul parchetelor a unei componente proprii de poliție judiciară proprie.
Rep: Sunteți procuror militar. Care este specificul parchetului militar și cum ar putea fi optimizat?
Bogdan Pîrlog: Subiectul este extrem de amplu, sistemul parchetelor militare, așa cum a fost conceput este profund nefuncțional, lipsa unei structuri de poliție judiciară proprie sau măcar a unei structuri de poliție judiciară dedicate, sistemul complicat de transfer, inclusiv menținerea unor criterii absurde de natură sportivă fac puțin atractivă accederea la parchetul militar. La aceasta se adaugă deficiențe ce țin de calitatea slabă a unei părți a corpului procurorilor militari,în special în structurile superioare. Soluția o reprezintă o amplă reformă a sistemului parchetelor militare, varianta optimă fiind cea a desfințării tuturor parchetelor militare și înfințarea unei deirecții, cu poliție judiciară proprie, după modelul DNA. De asemenea o ajustare a competenței și extinderea acesteia asupra întregului personal din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, militari și civili, în cazul celor din urmă doar pentru infracțiuni de serviciu sau care au legătură cu activitatea de serviciu, precum și preluarea competenței pentru infracțiunile comise împotriva autorităților, instituțiilor sau personalului din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Rep.: Care este situația statutului și a sistemului pensiei de serviciu?
Bogdan Pîrlog: Situația este cea reglementată încă din 2023. Pensia de serviciu nu mai poate depăși venitul salarial net în plată în ultima lună de activitate, în coformitate și cu o hotărâre recentă a CJUE. Majorarea vârstei minime de pensionare este o gravă eroare care nu ține cont de impactul biologic asupra organismului unui judecător sau procuror pe care îl au 25 de ani de magistratură în România. Majoritatea covârșitoare a magistraților, după 25 de ani de profesie, în ritmul și în stresul sistemului nostru, sunt consumați total, menținerea lor forțată în profesie nu va aduce niciun plus valoare, impactul negativ fiind resimțit de cetățeanul care ar trebui să fie beneficiarul unui act de justiție la un standard ridicat, pe care mulți magistrați, după 25 de ani de consum profund în profesie, nu îl mai pot livra. Sunt profesii, precum cea de militar, polițist sau magistrat, unde regulile generale privind vârsta de pensionare nu se pot aplica. Necesitatea menținerii unei stări psihice și fizice la un nivel minim ridicat, pentru a face posibilă exercitarea profesiei la un nivel calitativ minim acceptat, au impus implementarea unui sistem de pensionare care să permită ieșirea la pensie, după îndeplinirea unei perioade minime de activitate în profesie, care la magistrați, începând cu 1990, a fost de 25 de ani. Din păcate, societatea a fost intoxicată de retorica iresponsabilă a unor formatori de opinie.
Bogdan Pîrlog: Situația este cea reglementată încă din 2023. Pensia de serviciu nu mai poate depăși venitul salarial net în plată în ultima lună de activitate, în coformitate și cu o hotărâre recentă a CJUE. Majorarea vârstei minime de pensionare este o gravă eroare care nu ține cont de impactul biologic asupra organismului unui judecător sau procuror pe care îl au 25 de ani de magistratură în România. Majoritatea covârșitoare a magistraților, după 25 de ani de profesie, în ritmul și în stresul sistemului nostru, sunt consumați total, menținerea lor forțată în profesie nu va aduce niciun plus valoare, impactul negativ fiind resimțit de cetățeanul care ar trebui să fie beneficiarul unui act de justiție la un standard ridicat, pe care mulți magistrați, după 25 de ani de consum profund în profesie, nu îl mai pot livra. Sunt profesii, precum cea de militar, polițist sau magistrat, unde regulile generale privind vârsta de pensionare nu se pot aplica. Necesitatea menținerii unei stări psihice și fizice la un nivel minim ridicat, pentru a face posibilă exercitarea profesiei la un nivel calitativ minim acceptat, au impus implementarea unui sistem de pensionare care să permită ieșirea la pensie, după îndeplinirea unei perioade minime de activitate în profesie, care la magistrați, începând cu 1990, a fost de 25 de ani. Din păcate, societatea a fost intoxicată de retorica iresponsabilă a unor formatori de opinie.
Rep.: Cum se prezintă azi Poliția judiciară, parte importantă a sistemului judiciar, despre care se vorbește mai puțin?
Bogdan Pîrlog: Poliția judiciară, cu excepția câtorva unități și structuri, inclusiv cea din cadrul DNA, nu există în realitate. Majoritatea celor care au aviz de poliție judiciară nu desfășoară doar activitate de poliție judiciară, având o serie de atribuții străine activității de cercetare penală, practic fiind poliție judiciară „part time”. În ceea ce privește preluarea unei părți din poliția judiciară în cadrul parchetelor nu s-a făcut niciun progres, din contră, din noile legi ale justiției a fost eliminată orice referire la poliția judiciară. Este evident că atât timp cât persoane care au interese de natură penală, pot influența procesul decizional și legislativ, autoritățile care participă la înfăptuirea justiției penale nu vor beneficia de instrumentele necesare desfășurării eficiente a activității.