12:15
Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie (ANC), Silviu-Gabriel Barbu, reprezintă întruchiparea privilegiilor nemeritate din instituțiile statului.
Fost magistrat pensionat, Barbu beneficiază de o pensie specială uriașă, pe care o cumulează cu un salariu de demnitar public – o combinație legală, dar profund imorală în contextul blocajelor administrative pe care le patronează.
Anul trecut, acest „pensionar de lux” a încasat cumulat peste 600.000 de lei (aprox. 50.000 lei lunar, adică 10.000 de euro net pe lună) din pensie și diverse sinecuri la stat.
Cu alte cuvinte, Silviu Barbu este plătit regește din bani publici, în timp ce activitatea instituției pe care o conduce se află în colaps administrativ.
Numit la șefia ANC în mai 2024, Barbu ar fi trebuit să aducă experiența sa de fost judecător și înalt funcționar în slujba cetățenilor. În schimb, el a adus opacitate, ineficiență și dispreț față de cei pe care ar trebui să îi servească.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Cel mai grav efect al conducerii lui Silviu Barbu este Ordinul nr. 85/2025, emis de acesta fără consultare publică și cu depășirea cadrului legal. Acest ordin a introdus o listă stufoasă de acte doveditoare pe care solicitanții cetățeniei române trebuie să le depună – cerințe care în practică s-au dovedit a fi un veritabil zid birocratic.
Noile condiții sunt neclare, excesive și, în multe cazuri, imposibil de îndeplinit. Ordinul adaugă cerințe peste prevederile Legii cetățeniei, reglementând abuziv dincolo de cadrul legal: de pildă, dacă legea cere dovada legăturii cu un singur ascendent cetățean român, Ordinul 85/2025 obligă solicitantul să prezinte acte de stare civilă pentru toți bunicii și ambii părinți, chiar și atunci când nu sunt relevanți pentru cererea de redobândire – o cerință neprevăzută de lege, deci ilegal adăugată acesteia.
Lista de documente impuse prin Ordinul 85/2025 sfidează realitatea din teren și creează discriminări crase. Iată doar câteva cerințe absurde care transformă procesul într-o cursă cu obstacole imposibile:
Certificat de cunoaștere a limbii române nivel B1 – obligatoriu pentru solicitanții sub 65 de ani. În Diaspora, obținerea acestui certificat este adesea anevoioasă sau imposibilă: de pildă, examenele pentru nivelul B1 au loc rar (doar de patru ori pe an) și necesită deplasări și costuri considerabile. Mulți solicitanți pur și simplu nu au acces direct la aceste centre de examinare, transformând cerința într-un filtru artificial și discriminatoriu.
Acte de stare civilă recente pentru întreaga familie extinsă – Ordinul cere certificate de naștere, căsătorie, deces pentru părinți și bunici, emise în ultimii doi ani, apostilate și traduse. În multe cazuri, asemenea documente sunt imposibil de obținut: arhivele din țările de origine pot fi distruse sau inaccesibile (ex. în zone de conflict sau în regimuri necooperante), iar unele state nici măcar nu emit documentele speciale pretinse de ANC (de exemplu, certificate privind familiile monoparentale inexistente în legislația locală).
Solicitarea acestor acte excede cadrul tratatelor internaționale la care România e parte, introducând unilateral excepții fără vreun demers diplomatic (ignorând convențiile bilaterale de asistență juridică și Convenția de la Londra). Cu alte cuvinte, Statul Român – prin ANC – pretinde acte pe care știe că mulți solicitanți nu le pot furniza, ridicând astfel un gard administrativ de netrecut în calea redobândirii cetățeniei de către etnicii români din afara granițelor.
Pe lângă faptul că sunt greu de obținut, documentele cerute trebuie legalizate și apostilate, ceea ce implică timp și sume enorme de bani. Conform estimărilor societății civile, întregul dosar conform noilor cerințe poate costa un solicitant chiar și peste 10.000 de euro (de fiecare dată trebuie să se perfecteze acte nu mai vechi de 2 ani, persoanele din foste teritorii românești de regulă trebuie să obțină actele din diferite jurisdicții – fiind de notorietate politica stalinistă a permutației populației, în plus costurile pentru deplasări la depunere, dar și pentru susținerea examenelor de limba română, și costurile pentru studierea limbii române – amintim că pînă în 1994 în multe din foste teritorii românești nici măcar nu exista acces la literatură și gramatică română, deși persoanele sunt vorbitoare de limbă română cu accentele regionale specifice), sumă inaccesibilă pentru mulți urmași ai foștilor cetățeni români persecutați. Astfel, accesul la cetățenie devine un lux birocratic rezervat celor cu resurse financiare, încălcând flagrant principiul egalității.
Efectele acestui ordin abuziv s-au văzut imediat. Numărul cererilor de cetățenie depuse s-a prăbușit dramatic, nu pentru că românii din diaspora nu și-ar mai dori cetățenia, ci pentru că birocratia le-a barat accesul. Deși teoretic ANC are capacitatea de a procesa circa 240 de dosare pe zi (pe baza art. 11 din lege, destinat urmașilor cetățenilor români din teritoriile pierdute), după intrarea în vigoare a Ordinului 85/2025 cifrele sunt ridicole: abia se mai depun în jur de 10 dosare pe zi, restul solicitanților programați fiind respinși din cauza noilor cerințe aberante.
În prima săptămână de aplicare a ordinului, s-au înregistrat sub 20 de dosare depuse în total, deși erau disponibile peste 1000 de locuri de programare. Spre comparație, înainte de aceste modificări, toate cele 240 de locuri zilnice erau ocupate și suplimentate, cererea fiind imensă. Acum, mii de locuri rămân libere, iar ghișeele ANC stau goale, semn al unui proces sufocat de condiții imposibile.
Această scădere bruscă nu reflectă lipsa de interes, ci imposibilitatea practică a solicitanților de a întruni noile condiții. Statul român a trecut, așadar, de la a-și încuraja fiii risipiți prin lume să revină în comunitatea națională, la a le trânti ușa în nas prin hățișuri procedurale. Ordinul 85/2025 se dovedește o barieră birocratică artificială și discriminatorie, care anulează în fapt un drept istoric și moral.
Activitatea ANC sub președinția lui Silviu Barbu nu a devenit doar ineficientă, ci și abuzivă și opacă, trădând misiunea publică a instituției. Prin emiterea Ordinului 85/2025 fără consultare publică și ignorând avertismentele experților, conducerea ANC a arătat un dispreț total față de dialog și transparență. Deși proiectul de modificare legislativă fusese întâmpinat cu critici unanime în dezbaterea publică din februarie 2024 – inclusiv Înalta Curte de Casație și Justiție semnalând caracterul neclar și abuziv al noilor prevederi – opinia societății civile și a specialiștilor a fost complet ignorată (“Toate avertismentele au fost ignorate”). Rezultatul este o lege și un set de norme care au deschis larg ușa arbitrariului.
Funcționarii ANC au acum portițe discreționare să respingă dosare pe criterii subiective – de exemplu, dacă au “îndoieli rezonabile” cu privire la meritele solicitantului, îi pot refuza cetățenia chiar dacă actele sunt în regulă. Un asemenea criteriu vag amintește de practicile Evului Mediu și încalcă principiile statului de drept, după cum însăși ICCJ a subliniat înainte ca legea să fie promulgată. Astfel de prevederi obscure deschid calea abuzurilor în procesul de acordare a cetățeniei.
Mai mult, sub Silviu Barbu, ANC a devenit o instituție paralizată administrativ. Blocajul depunerii de dosare este aproape total, iar termenele de soluționare s-au lungit enorm, spre indignarea solicitanților. Instituția nici măcar nu a ajuns să proceseze dosarele depuse în 2023-2024, deși termenul de soluționare a fost mărit la 2 ani.
Primarul Timișoarei, Dominic Fritz (el însuși aplicant pentru cetățenia română), mărturisea recent cu frustrare că așteaptă de peste un an fără ca dosarul său să fie luat în lucru, întrucât ANC nu a trecut încă de dosarele mai vechi. Capacitatea instituțională este risipită: din 280 de dosare/zi posibile, abia 10-15 ajung efectiv să fie procesate – o rată de utilizare a resursei publice sub 5% (!) și o palmă dată românilor din Diaspora care încă speră la redobândirea cetățeniei.
În același timp, relația ANC cu publicul a ajuns la nivelul zero al comunicării. Instituția condusă de Barbu se comportă ca o fortăreață birocratică opacă: nu oferă clarificări și îndrumări solicitanților, nu publică liste detaliate și criterii pe site, și refuză sistematic dialogul. Ordinul 85/2025 nici măcar nu explică terminologia folosită (de exemplu ce înseamnă exact „extras original”) și nu precizează clar, pentru fiecare țară, ce documente sunt acceptate. Solicitanții rămân astfel în ceață, neștiind ce trebuie să aducă, iar site-ul oficial al ANC nu le oferă îndrumarea necesară.
Deși teoretic există un program de audiențe, în practică acesta este pur formal: cetățenii nu obțin audiențe reale, telefoanele instituției sună în gol, faxul instituției este nefuncțional, iar solicitările scrise de informații (de exemplu, cereri de verificare a stadiului dosarelor) rămân fără răspuns.
Chiar și hotărârile judecătorești care obligă ANC la soluționarea unor dosare sau la respectarea unor drepturi sunt ignorate peste termenul legal, semn al unei birocrații arogante care se consideră deasupra legii. Practic, sub Barbu, ANC funcționează după bunul plac al conducerii sale, fără să dea socoteală nimănui și fără să simtă obligația de a-și servi publicul.
Transformarea ANC într-un instituție anchilozată și abuzivă este cu atât mai revoltătoare cu cât misiunea sa atinge un subiect sensibil: repunerea în drepturi a urmașilor foștilor cetățeni români. În loc să fie poarta deschisă spre repararea unei nedreptăți istorice, ANC a ajuns să fie percepută ca poarta închisă, pazită de un Cerber pensionar cu salariu gras. Sub conducerea lui Silviu Barbu, legea cetățeniei a fost transformată într-un instrument de umilire a Diasporei, o rușine națională semnalată atât de organizațiile civice, cât și de presă.
România întoarce spatele propriilor săi fii și fiice de peste hotare, impunându-le condiții absurde și tratându-i cu suspiciune și cinism. Acei români de pretutindeni care odinioară au contribuit decisiv la schimbarea în bine a țării (prin vot și susținere) se simt acum trădați și abandonați de patria-mamă.
Cazul Silviu Barbu și colapsul ANC ar trebui să fie un semnal de alarmă la cel mai înalt nivel. Nu este vorba doar de un funcționar cu beneficii nemeritate, ci de capturarea unei instituții esențiale de un grup organizat de funcționari cu lefuri mari și scârbă multă față de muncă și petenți.
Este inadmisibil ca o autoritate cu peste 100 de angajați bine plătiți și trei birouri teritoriale (Iași, Galați, Suceava) să blocheze aproape complet accesul la cetățenie, un drept fundamental al etnicilor români din afara granițelor. Președintele ANC, Silviu Gabriel Barbu, poartă principala vină pentru acest dezastru administrativ și moral.
Demiterea sa și abrogarea de urgență a Ordinului 85/2025 ar fi primele măsuri firești pentru deblocarea situației. De asemenea, se impune o revizuire profundă a modificărilor legislative care au permis asemenea derapaje, cu consultarea reală a societății civile și a comunităților din Diaspora. Statul român are datoria constituțională și morală să-și trateze toți cetățenii cu respect și echitate, indiferent unde s-au născut sau trăiesc. În joc este nu doar soarta a zeci de mii de dosare, ci credibilitatea României ca stat de drept care își respectă istoria și poporul.
