Orașele de 15 minute ar putea revoluționa viața pe Pământ. Un concept fascinant a înflorit în ultimii ani, mai ales datorită restricțiilor de deplasare aduse de pandemie, dar și ca urmare a fenomenului de încălzire globală. Pe scurt, este vorba de un nou tip de organizare urbană ce ar modifica raporturile interumane, în general, dar și pe cele profesionale. Conceptul este, însă, și în mijlocul unei controverse alimentată de adepții teoriilor conspirației.
Pandemia, cu restricțiile ei de circulație și de distanțare socială, a accelerat o dezbatere care avea loc, de câțiva ani, în marile orașe ale lumii. E vorba despre reorganizarea orașelor pe modelul unui „oraș de 15 minute”.
Numit și „orașul sfertului de oră”, acest nou tip de organizare urbană înseamnă să poți găsi tot ce-ți trebuie într-o zi obișnuită la 15 minute de mers pe jos sau cu bicicleta față de casa ta: clădirea de birouri unde lucrezi, școala pentru copii, spitalul, parcul, cafeneaua preferată, centrul comercial, plus zona rezidențială în care ai locui.
Ideea este că orice cetățean nu trebuie să călătorească mai mult de un sfert de oră de acasă, fie pe jos, fie cu bicicleta, pentru a accesa orice serviciu de bază, pentru a-și satisface nevoile și preocupările, sau chiar la muncă.
Prin reducerea călătoriilor, bunăstarea cetățenilor crește, la fel și calitatea aerului pe care îl respiră și sănătatea lor, care are și un efect direct asupra planetei. Nu trebuie să pierdem din vedere faptul că, conform datelor ONU, orașele produc mai mult de 60% din emisiile de gaze cu efect de seră.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]
Conceptul de „orașul celor 15 minute” se bazează pe altul creat cu mai bine de un secol în urmă de urbanistul Clarence Perry , „unitatea de cartier”, care a fost readaptat timpurilor moderne de franco-columbianul Carlos Moreno , profesor de antreprenoriat, teritoriu și inovare la Universitatea Sorbona din Paris, a cărui idee de bază este de a reumaniza orașele , de a promova crearea vieții comunitare și locale.
Ideea a câștigat atenția internațională atunci când primarul Parisului, Anne Hidalgo, și-a anunțat intenția de a face din Paris un „oraș de 15 minute”, după realegerea ei în 2020, cu planul de a îmbunătăți cartierele din Paris, asigurând, în același timp, conexiuni între ele.
Ideea a înflorit în urma COVID, când lockdown-urile și munca de acasă i-au făcut pe mulți să renunțe la deplasarea cu mașina. Și alte metropole, printre care Barcelona, Copenhaga, Houston, au întreprins pași în acest sens.
„E amuzant când te gândești că multe dintre orașele moderne au fost construite cu gândul de a economisi timp și totuși se pierde atât de mult timp cu naveta, cu statul bară la bară, mergând cu mașina la mall. E o iluzie a vitezei”, a declarat Carlos Moreno.
Moreno spune că sunt patru principii-cheie care trebuie să stea la baza acestei regândiri a orașelor. Ele sunt și baza „orașului de 15 minute”:
Regula de aur a acestui model urban e că fiecare metru pătrat deja construit în oraș trebuie să poată fi folosit în cât mai multe scopuri. Un exemplu la îndemână e ca terenurile de sport ale școlilor să poată fi folosite după ore de toți locuitorii cartierului.
Cu toate acestea, „orașele de 15 minute” sunt acum un subiect fierbinte în lumea conspirației. Printre altele, argumentele împotriva acestora este că sunt un concept „socialist”, sau chiar „stalinist”, o încercare de a controla populația, împiedicând activ cetățenii să se aventureze la mai mult de 15 minute de casele lor.
Un parlamentar britanic chiar a spus, cu subiect și predicat, că este vorba de „un concept internațional socialist” care ne va „costa libertatea noastră personală”, scrie iflscience.com.
Dar a susține că „orașul de 15 minute” a însemna un fel de ghetouri în care oamenii vor fi închiși ca într-un soi de lagăre este doar una fără nicio legătură cu realitatea, dintr-un șir lung de „idei din puțul gândirii” ce alimentează periodic anumite teorii ale conspirației ce duc în derizoriu chiar adevăratele suspiciuni asupra unor alte conspirații.
