Noul proiect al Gabrielei Firea, „Observatorul național al copilului”, naște controverse. Psiholog: „Nu va face decât să permită foarte multe abuzuri”

Ministerul Familiei pune în dezbatere un proiect de lege care pare că absolvă într-o mare măsură instituțiile statului de responsabilitatea de a lua copiii cu situații precare din grija familiilor. Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității Sociale (MFTES) a pus recent în dezbatere publică un proiect de lege în care se prevede și înființarea „Observatorului național al copilului”, o platformă prin intermediul căreia vor fi înregistrați și monitorizați copiii aflați în risc de separare de familie, conform avocatnet.ro.

Dacă până acum Direcțiile de Asistență Socială nu aveau timp să monitorizeze cazurile grave, acum se încearcă o formă de protecție care le va crește volumul de muncă dincolo de posibilități. Proiectul presupune și un buget suplimentar pentru implementare, dar în condițiile actuale este puțin probabil ca statul să beneficieze de această resursă.

„Copilul știe că dacă spune ce i s-a întâmplat când vine asistentul social în vizită, cu cine rămâne acasă? Cu lupul”

Impact.ro a stat de vorbă cu psihologul Irina Petrea, cunoscută pentru seria de emisiuni Super-Nanny, care are o vastă experiență în ceea ce privește comportamentul copiilor în situații extreme. Terapeutul spune că proiectul legislativ nu este realizabil și mai mult știrbește chiar legislația actuală de mijloace de a acționa.

„Funcționează pe hârtie, o astfel de prevedere nu ar face decât să scutească statul să intervină prin persoane pe care nu le are. Pentru că nu poate să ducă copiii în locuințe pe care nu le are, am inventat un sistem care să mimeze că îi ținem în familie, unde le este cel mai bine. Da, ideal este ca copilul să rămână în familie.

Vine cineva și monitorizează, așa, și vine la ora 16 și totul e bine, persoana e asigurată de părinți, nu de copil, și peste trei ore se produce abuzul. Care nu este neapărat vizibil, poate fi un abuz emoțional. Dacă un copil a fost bătut mai vezi un semn, dar poate să spună că s-a împiedicat. Pot fi și terorizați. Copilul știe că dacă spune ce i s-a întâmplat, când vine asistentul social în vizită, cu cine rămâne acasă? Cu lupul.” spune psihologul.

„Nu mai sunt resurse și atunci inventăm legi”

Este chiar și acum extrem de greu de demonstrat în instanță un caz de abuz asupra unui minor. Nu o dată curtea a decis că a fost vorba despre consimțământ. Cu atât mai greu va fi pentru cei monitorizați să spună ceva în casa agresorului. Vorbim de concubini ai mamelor, care de multe ori sunt părtașe la abuz din interes, sau rude abuzive.

Impact.ro

ȘOC! Fac dragoste sub duș. Imaginile indecente au scăpat pe net

Impact.ro

Imaginile indecente cu Elena Udrea au scăpat pe internet! Doar iubitul o mai vede AȘA...

„Nu mai au resurse, nu mai cadre, nu mai au centre de plasament, la centrul de plasament trebuie să le dai de mâncare, că nu îi ții așa. Nu mai sunt resurse și atunci inventăm legi și dăm tot felul de explicații pseudo-științifice, bune în teorie, pe hârtie, practic sunt complet nefuncționale. Și atunci ne-am spălat pe mâini, cum am rezolvat problema? Păi nu mai există!

Cea mai idioată lipsă de prevedere este să menții copilul în aceeași zonă cu agresorul, când noi știm foarte bine că dacă ai o victimă a unui viol, să spunem, și în instanță este acolo agresorul, victima s-ar putea să fie complet terorizată. Deși avem niște judecători de față, avem un avocat, avem niște grefieri. Altă aberație, chiar dacă copilul a spus da, să zicem, tu nu poți să îi dai lui discernământ. Eu nu pot să îl scutesc pe adultul respectiv, nu are de ce să întrețină raporturi sexuale cu un minor.” mai spune Irina Petrea.

Ce ar însemna o monitorizare atunci când vorbim de astfel de cazuri?

Înainte de a propune un astfel de proiect ar fi trebuit ca statul să demonstreze că are un număr semnificativ de angajați și o colaborare strânsă cu instituțiile de forță, poliție, jandarmerie.

„Monitorizare ce ar însemna în astfel de cazuri? Să ai acolo o cameră video care să înregistreze totul. Și dacă acea cameră s-a oprit vine un echipaj de poliție în 5 secunde. Așa ceva nu se poate face în România. Nici înainte când copilul trebuia scos din mediu și pus în altă parte nu erau ustensile, asistenți sociali care să vină să vadă.

Nebunia aceasta nu este în sprijinul copiilor, asta nu va face decât să permită foarte multe abuzuri fără ca statul să aibă obligația de a interveni. Vă spun de pe acum, monitorizările vor arăta foarte bine pe hârtie. Câți asistenți sociali vor trebui să se ducă la câte zeci de mii de familii, nu pot nici să se deplaseze. Or să meargă cu bicicletele? Asistenții vor merge o dată, de două ori pe lună și restul rapoartelor vor fi făcute din burtă.

Cu proiectul acesta statul se cam spală pe mâini.” mai spune Irina Petrea.

Ce prevede proiectul de lege?

Prin proiectul de lege inițiat de MFTES urmează să fie clarificate și detaliate situațiile care pot duce la separarea copilului de familia sa, cum ar fi:

• situația economică și condițiile de viață precare existente – sărăcie extremă, venituri reduse, fără beneficii de asistență socială, există un singur părinte susținător sau ambii părinți sunt fără ocupație/în șomaj, nu au suficient spațiu de locuit raportat la numărul de persoane sau ocupă fără drept anumite spații de locuit;
• situația socială și mediul social necorespunzător – familie monoparentală, familie în care există o mamă/gravidă minoră, părinții sunt plecați la muncă în străinătate, există membri cu dizabilități, cel puțin un membru nu are acte de stare civilă, în respectiva familie există/au existat unul sau mai mulți copii separați de familie, au existat copii părăsiți în spitale sau unii membri au fost condamnați la închisoare;
• starea de sănătate a familiei – există unul sau mai mulți membri neînscriși pe lista unui medic de familie, copiii nu sunt vaccinați conform schemei obligatorii, copiii au fost spitalizați în mai multe rânduri, există membrii cu boli cronice și transmisibile;
• nivelul de educație scăzut al familiei – unul sau ambii părinți sunt analfabeți, copiii nu frecventează o formă de învățământ obligatorie, există copiii în familie cu cerințe educaționale speciale;
• mediul violent existent în familie.
• De asemenea, va fi considerat a fi în situație de risc și copilul care are un comportament delincvent, care își părăsește în mod repetat domiciliu, este consumator de alcool și/sau de droguri sau a avut o tentativă de suicid.

Evaluarea situației de risc a unui copil va fi realizată de către serviciul public de asistență socială de la domiciliul copilului și vor fi verificate următoarele trei aspecte:

• acoperirea nevoilor esențiale/ de bază, fizice, afective, intelectuale și sociale pentru dezvoltarea copilului, menținerea stării de sănătate și asigurarea securității sale fizice, a moralității și autonomiei specifice vârstei sale;
• calitatea relațiilor copilului cu părinții și capacitatea acestora de a se mobiliza în interesul copilului;
• impactul contextului familial și al mediului social asupra situației și dezvoltării copilului.