Nicolae Simatoc, românul vedetă la Barcelona și Inter Milano când Hagi, Popescu și Chivu nu se născuseră. Purta 48 la picior, vorbea 9 limbi și a murit falit în marea lui iubire, cazinoul

Un basarabean născut în 1920, în satul Grimăncăuți, plasa Brinceni, pe când actuala Republică Moldova se afla în componența României Mari, era primul român care avea să evolueze la Barcelona sau Inter Milano. Se numea Nicolae Simatoc. Consacrarea sa a venit odată cu selecționarea în prima reprezentativă. A fost component al echipei naționale a țării cu opt prezențe. Debutul său a avut loc pe 22 septembrie 1940, atunci când avea 20 ani, 4 luni și 22 de zile.

Din Basarabia la Ripensia

Simatoc a fost, fără îndoială, cel mai important fotbalist român al mijlocului de secol trecut. Evident, însă, în țară numele lui e cvasi-necunoscut. La fel ca și povestea sa de viață, una cu adevărat impresionantă. În aproape două decenii de activitate, a evoluat în peste 200 de partide. A înscris 20 de goluri. La numai 14 ani, norocul a făcut să fie observat de către antrenorul Ripensiei Timișoara, cel mai titrat club al României anilor 1930-1940, cvadruplă campioană a României. A debutat la echipa de tineret, apoi ca senior în prima ligă în 1938. Avea să joace vreme de șapte ani în echipa de pe Bega (1934-1941), timp în care a intrat în teren pentru 44 de meciuri. Pe lângă activitatea sportivă, de voie sau nu, devenise un remarcabil poliglot. Limbilor română și rusă, pe care le cunoștea de acasă, li s-au adăugat, în timp, maghiara, germana, sârba, italiană, spaniola, catalana și engleza.

La vârsta de 21 de ani se transferă la gruparea bucureșteană Carmen, echipa marelui întreprinzător român din perioada interbelică, Dumitru Mociorniță. Din nefericire, ulterior, România intra în vâltoarea sângeroasă a celui de-al Doilea Război Mondial, iar campionatul, firește, a fost suspendat. În asemenea contex, se legitimează la Clubul Atletic Oradea (CAO), o altă echipă de frunte a fotbalului românesc al epocii. Cu această formație căștigă, în ediția 1943-1944, campionatul Ungariei, cu un avans de 13 puncte față de Ferencvaros. Era pentru prima oară când o echipă din provincie termina pe primul loc sezonul în țara menționată. Talentatul mijlocaș ofensiv a jucat o ultimă partidă pentru orădeni, apoi pleacă la Vasas Budapesta. Aici o întânește pe Etel Sztolarcsik, descendenta unei familii aristocrate. S-au căsătorit în 1945.

Cum și-a căutat norocul în lumea largă

Din biografia lui sportivă, mijlocașul cu o tehnică bine șlefuită, un „decar” de 1,92 m, ce avea încălțări numărul 48, o măsură mai mare decât cea a vestitului internațional neamț Gunter Netzer de mai târziu, se detașează două titluri de campion al Ungariei și Spaniei. Însă, de departe, perla coroanei sale s-a numit câștigarea trofeului continental –Cupa Latină, precursoarea Cupei Campionilor Europeni, actuala UEFA Champions League.

După război, Simatoc a intrat în luneta observativă și operativă a autorităților comuniste, proaspăt instalate cu arme și bagaje la conducerea țării. Drept urmare, împreună cu alți trei fotbaliști, fuge din România. Evident, i-a fost retrasă cetățenia. A trecut prin fosta Iugoslavie, cu punct terminus Milano. Aici avea să fie, după o suită de speciale probe, legitimat la faimoasa Internazionale. La marele club al lui Giuseppe Meazza a jucat timp de două sezoane, până în 1949. În același an, după episodul italian din nordul lombard, și-a completat CV-ul cu formația Brescia Calcio, club la care avea să performeze peste mulți ani, poate cel mai bun antrenor român din toate timpurile, Mircea Lucescu. Fotbalistul basarabean a evoluat acolo în 30 de întâlniri și a marcat 8 goluri.

L-a dorit Santiago Bernabeu, a ajuns la Barcelona

Părăsind Italia, transfugul român, împreună cu fotbalistul și ulterior antrenorul maghiar, Ladislau Kubala, a creat o echipă de fotbal alcătuită din refugiați sosiți din Europa Centrală, trupă ce avea să joace mai multe partide demonstrative pe bătrânul continent. Într-una dintre ele desfășurată în Spania, Simatoc a fost văzut și apreciat în mod deosebit pentru tehnica și acuratețea paselor sale de către renumitul Santiago Bernabeu. Mai mult, ibericul și-a dorit să-l transfere urgent la Real Madrid. Nu a fost să fie. A fost deturnat de CF Barcelona, catalanii propunându-i un contract de nerefuzat pe atunci, echivalentul de astăzi a 500.000 de euro. La noul club, s-a remarcat fulgerător. A purtat acel număr greu 10 încă din prima partidă disputată în compania lui Real Sociedad. Așteptările asupra evoluției sale au fost pe deplin acoperite. A marcat un gol și dat trei pase decisive, într-o întâlnire încheiată cu victoria Barcei la un scor fără drept de apel: 8-2.

Era apogeul românului. În legendarul meci Real Madrid- CF Barcelona a avut o prestație de excepție. Partida s-a terminat cu un stupefiant 7-2 în favoarea catalanilor, iar fanii l-au purtat pe brațe. Noua stea era adulată și apărea pe manșetele ziarelor spaniole cu termeni mai mult decât apreciativi, admirabili. Numele lui a rămas în catalogul prețios al unuia dintre cele mai cunoscute cluburi din lume.

Declinul din cazinou și sfârșitul de la poker

De la o carieră fotbalistică aflată la zenit, Nicolae Simatoc și-a pus o groaznică “talpă”, culmea, în afara terenului. Un declin firesc venit din cauza vieții sale extrasportive. Devenise un împătimit și constant client al cazinourilor, săli ale norocului de obicei pierdut, în care își petrecea timpul nopți întregi de-a rândul. Odată cu năravul au sosit absențele de la antrenamente și chiar meciuri oficiale. Pasiunea morbidă pentru poker l-a făcut indezirabil. Fotbalul care îi adusese atâtea satisfacții se răzbuna, părăsindu-l pentru totdeauna.

În anul 1963, emigrează la Antipozi, stabilindu-se la Sydney. Tot acolo, a primit cetățenia australiană. Noul său nume era Nicolas Sims. În amintirea unui frumos trecut, a antrenat sporadic două echipe. Această ultima sa legătură cu sportul nu a ținut mult. Și-a deschis un cazinou numit „Club 33”, unde cartoforul înrăit juca poker la nivel profesionist. De altfel, sfârșitul vieții avea să-l găsească la masa de joc. Suferise un atac de cord. Abia pășise în prima zi din 1979. Din cauza regimului comunist, mulți ani numele său a fost ignorat, ba chiar ascuns. Nicolae Simatoc nu a figurat în niciun volum statistic sau biografic. Nici în România, nici în Republica Moldova.
În anul 2013, spre neuitare, la Chișinău a fost publicat volumul „Nicolae Simatoc (1920-1979). Legenda unui fotbalist basarabean de la Ripensia la FC Barcelona”.