Mistica șoaptă a celor 16 cartușe. Se împlinesc 80 de ani de la asasinarea lui Nicolae Iorga și Virgil Madgearu. Ziua în care moartea a purtat cămașă verde

80 de ani de la asasinarea lui Nicolae Iorga și a lui Virgil Madgearu. Se împlinesc 80 de ani de la sângeroasa zi de 27 noiembrie 1940, în care au avut loc masacrul de la Jilava și asasinatele la adresa lui Nicolea Iorga și Virgil Madgearu. O zi în care revolverul a curmat vieți și a validat cu sânge răzbunarea altui sânge vărsat. Trecuseră aproape doi ani de la uciderea lui Corneliu Zelea Codreanu (30 noiembrie 1938) la marginea pădurii Tâncăbești, iar camarazii în cămăși verzi ajunși între timp la putere, după îndepărtarea lui Carol, prin noul lider al mișcării -Horia Sima-, au răzbunat memoria „Căpitanului”.

Se împlinesc 80 de ani de la asasinarea lui Nicolae Iorga și Virgil Madgearu

Asasinarea prim-minstrului Armand Călinescu (21 septembrie 1939)  nu le-a ostoit pofta de sânge, în raționamentul lor delirant țărâna lui Codreanu era neîmpăcată. Au început, în creierul nopții, la Jilava, acolo unde ecoul rafalelor a semănat moartea, apoi i-au răpit și le-au umplut trupurile de plumb lui Madgearu și Iorga. Martor al acelor zile, Corneliu Coposu, omul care i-a fost ca o umbră merelui țărănist Iuliu Maniu, povestește în jurnalul său macabrul acelui 27 noiembrie, ziua în care Belzebut și-a asortat ochii de foc cu o cămașă verde. 

80 de ani de la asasinarea lui Nicolae Iorga și a lui Virgil Madgearu. În noaptea de 26 spre 27 noiembrie, la Jilava, un comando legionar a descins în celulele în care se aflau mai mulți deținuți anchetați de noua putere (legionară) pentru „crimele dictaturii carliste”, perioadă în care zeci de legionari, printre care și „Căpitanul” au fost uciși în timp ce se aflau în detenție. Rafala de plumb vărsată pe țeava mitralierelor legionarilor de la Jilava a curmat 64 de vieți, printre care fostul prim-ministru -generalul Argeșeanu, foștii miniștri Victror Iamandi și generalul Gabriel Marinescu, fostul director al Serviciului Secret de Informații- Mihail Morozov, fostul comandat al Jandarmeriei – Ioan Benghiu, patru dintre plutonerii care ar fi deschis focul în trupul lui Codreanu în liziera Tâncăbeștiului și mulți alți apropiați și colaboratori ai Regelui Carol al II-lea, cel care, la data acestor evenimente, fusese îndepărtat și se afla deja în exil, în Spania.  

Mistica șoaptă a celor 16 cartușe. Ziua în care moartea a purtat cămașă verde

Și legionarii nu s-au oprit aici. Când perdeaua zilei de 27 noiembrie s-a ridicat, masacrele au continuat și revolverul a semănat, din nou, moartea. Vizați și executați fără milă au fost Virgil Madgearu și Nicolae Iorga. Țărănistul și-a găsit sfârșitul în pădurea Sangov, în timp ce istoricul a fost ciuruit fără milă la Strejnic.

Pentru a reda cât mai bine lugubra atmosferă din acea zi apelăm la însemnările lui Corneliu Coposu.  „Seniorul” povestește în jurnalul său  teribelele momente din dimineața însângerată.

Impact.ro

Imaginile indecente cu Elena Udrea au scăpat pe internet! Doar iubitul o mai vede AȘA...

Impact.ro

După această imagine, a urmat un DEZASTRU! Finalul depășește orice imaginație FOTO

„Telefon de la doamna Madgearu care, disperată, îmi spune că legionarii l-au ridicat Virgil înainte cu cinci minute. Este ora 14.10. Informez imediat pe Maniu, care, alarmat și îngrijorat, se îmbracă instantaneu și, însoțit de mine, pleacă grăbit spre locuința lui Madgearu din str. Vasile Conta, nr.5. Doamna Madgearu ne povestește că în jurul orei 14 au sunat la ușă trei tineri, îmbrăcați în cămăși verzi, cu diagonale și pistoale, care au spus că fac parte din poliția legionară și l-au invitat pe profesor să-i însoțească la Prefectura Poliției Capitalei, pentru a da o declarație. Unul dintre legionari a arătat un carnet de student, altul o carte de identitate, emisă de „Poliția Legionară”, iar doamna Magdearu a reținut numele Datcu sau ceva asemănător. Madgearu l-a întrebat dacă au adus vreo citație sau un mandat de înfățișare, unul din echipă a răspuns senin că nu e voie de aceste forme pentru o simplă declarație de rutină; că ei sunt veniți cu mașina și tot cu mașina îl vor aduce acasă pe profesor, într-o jumătate de oră. La protestele doamnei Madgearu, soțul ei a liniștit-o, cerându-i să nu se alarmeze, s-a îmbrăcat și a plecat, însoțit de cei trei legionari. În fața intrării aștepta un automobil cu număr de București, în care se afla șoferul, îmbrăcat și el în cămașă verde. În timp ce Madgearu se urca în mașină, a apărut în colțul străzii și domnișoara Tuduri, care a văzut scena și a reținut numărul automobilului: B6211”, notează, cu rânduri de petit, Corneliu Coposu în jurnalul său. 

80 de ani de la asasinarea lui Nicolae Iorga și a lui Virgil Madgearu. Crima de la „coada lungă”

Imediat, Iuliu Maniu a înroșit firul telefonului și a aflat, cu consternare, că Virgil Madgearu nu se afla la Prefectura Poliției Capitalei, acolo unde au mărturisit cei trei bărbați că-l duc pentru… „o simplă declarație de rutină”. Adevărul avea să cadă, la braț cu întunericul, precum o ghilotină.

„În jurul orei 18 aflăm, de la Ministerul de Interne, despre asasinarea lui Madgearu, lângă lacul Snagov, pe liziera pădurii, la punctul zis „coada lungă”. Șeful postului fix de jandarmi de la kilometrul 33 a fost alarmat de paznicul pădurii Snagov, pe nume Chirilă, că între ora 15 și 16, acesta a auzit împușcături  în pădure. Alergând spre locul cu pricina a reușit să observe o mașină de culoare albă, care se îndrepta grăbită spre marginea lacului, spre drumul de pădure, apropiindu-se de lac, a găsit un cadavru încă sângerând”, pevestește Corneliu Coposu în însemnările sale zilnice, „File dintr-un jurnal interzis”, lucrare publicată la editura Vremea, în ediția îngrijită de Doina Alexandru. 

Colegii de partid ai lui Magdearu s-au deplasat, în frunte cu Iuliu Maniu, la locul în care a fost găsit trupul neînsuflețit al țărănistului. Corneliu Coposu relatează o scenă groaznică:

„Plecăm la Snagov. De data asta sunt înarmat cu pistolul primit de la Roșianu, iar Popescu cu al doilea. Ajungem la punctul vizat, odată cu înserarea. La marginea lacului, cel care a fost profesorul Virgil Madgearu, economistul de prestigiu european, dascălul atâtor generații de studenți, strălucitul debater parlamentar, iscusitul ministru de finanțe, emeritul ideolog democrat al României postebelice, zace întins pe spate, mânjit de sânge, cu fruntea spartă de gloanțe, purtând pe corp urme de violență și tortură.”

Iorga, împușcat de nouă ori 

80 de ani de la asasinarea lui Nicolae Iorga și a lui Virgil Madgearu. În aceeași zi și după același scenariu, legionarii l-au ridicat de la casa sa din Sinaia, acolo unde s-a retras după cutremurul din noiembrie 1940, pe Nicolae Iorga. Istoricul, care se afla într-un conflict deschis cu legionarii, a fost dus în dreptul localității Strejnic, acolo unde, la marginea drumului a fost împușcat de nouă ori. Iată ce scria Carol al II-lea în jurnalul său, imediat după ce a aflat de asasinarea fostului prim-minstru, în multe momente unul dintre colaboratorii Suveranului.

„Joi, 28 noiembrie. Iorga a fost asasinat, azi-noapte, de opt legionari, la Sinaia. Această știre m-a trăznit, și când am auzit-o, la Radio, am amuțit. Depășeșete orice imaginație ca scârboșenie. Este o infamie fără margine și care va avea, fără îndoială, un puternic răsunet, atât în țară, cât și în străinătate”.

Iar Carol avea dreptate! La aflarea veștii dispariției lui Nicoale Iorga, 47 de universități și academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernă.  

Zâmbetul sardonic al criminalilor de la căpătuiul victimei

80 de ani de la asasinarea lui Nicolae Iorga și a lui Virgil Madgearu. Funeraliile celor doi mari oameni de stat au avut loc în aceeași zi, 29 noiembrie, la Cimitirul Bellu. Într-o atmosferă apăsătoare, mii de oameni i-au condus pe ultimul drum pe Virgil Madgearu și Nicolae Iorga, ghilimele sobre ale lui Corneliu Coposu păstrând amintirea dureroasă de la înhumare:

„Înmormântarea lui Madgearu începe la orele 12. Sunt înarmat. Ajungem la capelă unde este depus, pe catafalcul din centru, Madgearu. Îmbălsămarea nu reușise să mascheze barbaria criminalilor. O pată neagră ocoperă jumătatea stângă a feței, iar fruntea mortului poartă urma glonțului ucigaș. Cunosc expertiza medico-legală, din care rezultă că s-au tras în victimă șapte gloanțe de revolver. Capela era plină de lume. Mulți fruntași național-țărăniști și studenți ai Academiei Comerciale. Un număr mare de ofițeri de stat major și cursanți de la Școala de Război sunt de față, pentru a-i aduce un ultim omagiu profesorului lor, Nicolae Iorga, ale cărui funeralii sunt stabilite pentru ora 13. Cimitirul Bellu și capela sunt înțesate de legionari, îmbrăcați în cămăși verzi, cu diagonale și pistoale, care au avut grijă să ocupe firida corului. În timpul ceremoniei religioase, participanții mai timorați aruncă, din cînd în cînd, priviri speriate spre grupurile rânjitoare de legionari, asteptând, parcă, declanșarea împușcăturilor. După terminarea slujbei religioase, asistența, în frunte cu Maniu, se apropie de sicriul profesorului Nicolae Iorga, așezat în firida din stânga capelei, și, închinându-se, păstrează un minut de reculegere pentru savantul ucis și prezintă condoleanțe familiei. Chipul lui Iorga este devastat de lovituri și tortură. Parte din barbă îi este smulsă, lăsând descoperită pielea însângerată”. 

Frunzele galbene alină mormântul imensului economist și sociolog Virgil Madgearu, la căpătăiul marelui Iorga, istoricul cu verbul lui graseiat, ascuțit și îmbibat într-un dulce accent moldovenesc, ard două candele galbene. Au trecut 80 de ani de la, așa cum foarte frumos spune Tatiana Niculescu, „mistica revolverului” cămășilor verzi, iar maledicțiunea lui Iorga, rostită în Consiliul de Coroană, cu fix cinci luni înainte să moară, când hidra comunistă se înfrupta din fruntariile țării, parcă răsună din carapacea pământului: „Ne batem, blestem pe noi dacă nu ne batem…”.