Minunea naturală descoperită în Al Doilea Război Mondial. A fost ținută secret, apa din ea are o puritate fascinantă
Planeta care ne găzduiește ascunde numeroase secrete, pe care oamenii de știință încearcă să le descopere și să le explice. Iar minunea naturală descoperită în Al Doilea Război Mondial, ținută o perioadă secret, dezvăluie o apă de o puritate rar întâlnită. Locul este spectaculos și a stârnit numeroase controverse datorită aspectului său.
Minunea naturală, ținută secret în Al Doilea Război Mondial
Poveștile din spatele celor mai fascinante locuri ale lumii te cuceresc din prima. Însă imaginile care le surprind sunt cu adevărat uimitoare. Printre acestea se regăsește și minunea naturală, pe care oamenii au descoperit-o în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, care se află în apropiere de Polul Nord. O groapă din Canada, cunoscută drept „Ochiul de cristal”, a reprezentat la un moment dat chiar și o destinație pentru exploratorii de diamante.
În zona de nord a Quebecului este întâlnită o regiune cu o suprafață de două ori mai mare decât Marea Britanie, denumită Nunavik. Aceasta era celebră în anii ’50, când era cunoscută la nivel global drept a opta minune a lumii. Caracteristicile unice pe planetă au atras interesul vizitatorilor. Crăpăturile, fisurile și depresiunile pline de apă fascinează exploratorii, însă dintre acestea se remarcă craterul Pingualuit, principala atracție.
Craterul Pingualuit, locul fascinant cu apă pură. Cum a luat, de fapt, naștere
Cu un diametru de aproximativ 3,5 kilometri și o circumferință de mai bine de 10 kilometri, craterul Pingualuit este umplut cu apă și, dacă este privit de la înălțime, se aseamănă cu o oglindă perfect circulară. Această minune naturală a fost descoperită pentru prima oară în 1943, de către piloții de vânătoare din Al Doilea Război Mondial, care l-au folosit ca ajutor în navigație. Potrivit geografului francez Pierre Philie, citat de bbc.com, lumea nu a aflat de existența sa până la finalul conflictului.
Deși inițial se credea că zona a fost creată de un vulcan, mulți oameni de știință apreciând că în interiorul craterului s-ar afla diamante. Ulterior, cercetările au arătat că un meteorit se află, de fapt, la originea lui Pingualuit. Impactul ar fi avut loc în urmă cu 1,4 milioane de ani și ar fi fost de 8.500 de ori mai puternic față de bomba de la Hiroshima. În prezent, el este umplut cu apă de ploaie, considerată a fi a doua cea mai pură apă din lume, după lacul Mashu din Japonia.
Pe de altă parte, o echipă de cercetători din cadrul Universității Laval din Quebec, sub îndrumarea profesorului Reinhard Pienitz, a inspectat craterul în timpul iernii și a prelevat mostre sub apă. Pienitz consideră craterul o „capsulă științifică a timpului”, ce poate oferi răspunsuri la multe întrebări legate de schimbările climatice și despre ecosistemele care s-au modificat de-a lungul anilor.