Mașinile electrice, cel mai nou dezastru pentru planetă. Sunt privite ca salvatoarele omenirii, urmând să înlocuiască în viitorul apropiat, automobilele ce funcționează cu combustibili fosili. Eliminarea emisiilor de carbon și stoparea încălzirii globale sunt tot atâtea obiective nobile la a căror atingere sunt implicate și mașinile electrice, ca parte a soluției. Dar, în spatele bateriilor pe care se bazează acestea se ascunde o realitate mult mai cruntă.
Mașinile electrice sunt considerate „viitorul de aur” al transportului. Ele vor înlocui treptat clasicele automobile alimentate cu benzină sau motorină. Guverne, țări, vedete, instituții, organizații, toate militează pentru reducerea emisiilor de carbon și stoparea sau măcar încetinirea fenomenului de încălzire globală. Iar mașinile electrice par una dintre soluții.
Dar, în spatele funcționării acestor mașinării ecologice se ascunde o realitate ce ne poate schimba optica despre ele. În funcționarea lor, se bazează pe baterii electrice. Pentru producerea acestora este nevoie de cantități uriașe de metale, în special, de litiu, cobalt și nichel. Dar acestea trebuie să fie extrase de undeva, nu? Iar „pagubele colaterale” ale unei asemenea activități pot fi cutremurătoare.
Un trib din Indonezia este amenințat să fie distrus din cauza unui proiect minier colosal care vrea să obțină metale pe pământul lor ancestral pentru bateriile de mașini electrice, susține grupul pentru drepturile tribale, Survival, într-un articol postat pe site-ul organizației. Companiile miniere și guvernele sunt învinuite, dar degetul este îndreptat și către producătorii de mașini electrice precum Tesla, deținută de Elon Musk, dar și alte companii franceze și germane.
De altfel, Survival susține că Tesla, cel mai mare producător de mașini electrice din lume, a semnat un contract de multe miliarde de dolari cu guvernul Indoneziei pentru achiziționarea de nichel și cobalt pentru bateriile de care au nevoie.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]În acest context, într-un nou apel de ajutor, Survival face un nou apel la conștientizarea faptului că giganții multinaționali din minerit și-au pus ochii pe insula indoneziană Halmahera.
Interiorul împădurit al insulei găzduiește aproximativ 300 până la 500 de membri ai unui trib, cunoscut sub numele de Hongana Manyawa, care înseamnă „oamenii pădurii” în propria lor limbă. Ei sunt unul dintre ultimele triburi de vânători-culegători nomazi din Indonezia. Deși unii indivizi au vorbit cu membri ai lumii exterioare, multe facțiuni ale Hongana Manyawa au rămas necontactate.
Această parte a Indoneziei este, de asemenea, locul unora dintre cele mai mari rezerve de nichel neexploatate din lume. Având în vedere că cererea de mașini electrice va crește în următorii ani, se așteaptă ca operațiunile miniere din Halmahera să se intensifice, punând tribul Hongana Manyawa într-o amenințare existențială.
Dacă nu mai există pădure, atunci nu va mai exista Hongana Manyawa”, a spus un bărbat din trib, relatează Survival.
„Nu le dau acordul să o ia… spune-le că nu vrem să ne dăm pădurea”, a spus recent o femeie din Hongana Manyawa.
Weda Bay Nickel, o companie deținută parțial de gigantul minier francez Eramet, a început să exploateze bogățiile insulei în 2019, dar se așteaptă ca eforturile de minerit să se extindă în viitorul apropiat. De asemenea, Survival raportează că gigantul chimic german BASF intenționează să colaboreze cu Eramet pentru a construi o rafinărie în Halmahera, care ar putea încălca teritoriul Hongana Manyawa.
