Sunt fascinante mărturiile astronauților care au fost trimiși în misiunile importante. Sunt nume pe care probabil că nu le-ai auzit, dar mărturiile lor pot fi savurate de primul până la ultimul cuvânt. Primul lor contact cu spațiul cosmic i-a schimbat pentru totdeauna, cel puțin la nivelul percepției vieții și a Pământului. Chiar dacă fizic te refaci după o asemenea experiență, acea amintire rămâne mereu vie.
Au existat vremuri când mulți copii își doreau să pășească pe lună sau măcar să ajungă în spațiu, să experimenteze lipsa gravitației, să vadă cum plutesc lichidele, diforme, fără să-i ude și să facă tumbe fără să cadă și să se lovească. Acest vis începe să fie tot mai rar printre copiii din zilele noastre. Sunt prea preocupați cu YouTube-ul, telefoanele și jocurile pe computer sau cele VR.
Nicio simulare de pe Pământ nu se compară, însă, cu experiența pe care o trăiești, pe viu, în spațiul cosmic. Ascultă-i sau citește mărturiile celor care au văzut Terra din spațiu, ei știu ce zic. Și, nu, nu-ți vor spune că Pământul e plat, pentru că nu e! Dacă faci parte din acea categorie, acest articol nu e pentru tine. Până și în România, Evul Mediu s-a încheiat acum mai bine de 200 de ani, deci ți-ai greșit epoca.
Sandy Magnus a luat parte la mai multe misiuni spațiale, între 2002 și 2011. Ea a povestit că marea provocare a unui astronaut nu este călătoria în spațiu, ci întoarcerea pe Pământ:
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]„Gravitația e nașpa, e oribilă. Cea mai interesantă schimbare de percepție pe care am avut-o ca astronaut a fost una la care nu m-am așteptat. Este vorba despre percepția despre gravitație. Părăsim efectele gravitației Pământului pentru că suntem mereu în cădere liberă și ne adaptăm acestui mediu nou. Apoi, ne întoarcem la gravitație și simți ceva de genul: «Oh, Doamne, ce-i asta? Nu-mi vine să cred că trăim cu asta tot timpul». Este oribil pentru că, știi, este o forță imensă care presează pe noi tot timpul. E copleșitoare atunci când te întorci pe Pământ.”
La fel de copleșit s-a simțit și Michael Collins, dar dintr-un alt motiv. El a fost comandantul modulului Apollo 11 care a stat pe orbita Lunii în timpul primei aselenizări, din 1969.
„Trebuia să ne întoarcem de pe o parte pe alta, să ne rotim ca un pui la rotisor, ca să distribuim căldura pe 360 de grade din circumferința cilindrică a modulului de comandă. Din păcate, din această cauză, n-am putut să vedem Pământul și Luna. La un moment dat, la o manevră, am ajuns foarte aproape de Lună. A fost cu adevărat impresionant. N-am văzut în nicio fotografie ceea ce am observat pe hublou. Luna nu mai era acel disc plat argintiu […] Umplea întregul hublou. Soarele era în spatele ei. Periferia era mărginită de o ceață aurie. Întunericul părea și mai întunecat, iar lumina era și mai orbitoare. Era mai mult contrast la suprafață. Era o cu totul altă Lună față de cea pe care o știam din copilărie […]”.
Călătoria în spațiu i-a schimbat cu adevărat percepția despre viață și primului astronaut afgan, Abdul Ahad Mohmand, care a zburat în 1988 la bordul unei Soyuz.
„Să zbori în spațiu dintr-o țară așa cum e Afganistan, e mare lucru. Afganistan e o țară unde oamenii nu știu altceva în afară de război. Apoi, se ivește ocazia să zbori în spațiu și să schimbi ceva. Am fost pilot, apoi locotenent, dar n-am crezut niciodată că voi avea șansa de a ajunge în spațiu. Asta e o cu totul altă experiență. E un alt tărâm. Când vezi Pământul din spațiu, gândești global. Când ești pe Pământ, te gândești doar la țara ta, la glia strămoșească, la granițe, la ambasadă. Dar, atunci când ești în spațiu, îți dai seama că întreg Pământul este casa ta. Primele mele cuvinte pe care le-am rostit când am revenit la sol au fost: «Pământul este casa noastră comună.»”
Peggy Whitson, astronaut NASA, a zburat de trei ori în spațiul cosmic între 2002 și 2017 și a fost prima femeie care a comandat Stația Spațială Internațională. Ea a povestit că una dintre cele mai tari experiențe în spațiu este trezitul de „dimineață” sau dormitul în sine.
„Pentru mine, dormitul în spațiu este fantastic pentru că atunci când te trezești, nu te scoli din pat cu greutate, cu dureri de articulații sau alte dureri, pentru că ești în gravitație zero, este patul perfect.”
