Într-o lume în care cei mai mulți dintre noi aleargă după averi, vacanțe exotice și o viață lipsită de griji, el nu își dorește altceva decât un loc de muncă pentru a-și putea ajuta semenii aflați în nevoie. Îl cheamă Bogdan și este un tânăr de 26 de ani crescut în centrele de plasament ale României. Bătut, umilit și abuzat, tânărul a reușit să găsească resursele interioare pentru a putea merge mai departe cu demnitate. Recent a postat un anunț în care solicită să fie angajat ca om de serviciu pentru că nu vrea să cerșească. Povestea sa este o lecție de viață pentru fiecare dintre noi.
Numele său întreg este Ionuț-Bogdan Olteanu, locuiește de șapte ani în București și mărturisește că ar putea scrie un roman după viața sa. Are o voce caldă și ochi care transmit sinceritate. A fost greu încercat încă de mic. Născut într-o familie defavorizată din Pitești, Bogdan nu a fost văzut de părinții săi ca pe un copil normal, ci ca pe o ”sursă de venit”, fiind trimis la cerșit pe străzile orașului. La vârsta de 9 ani viața lui a luat o întorsătură majoră care avea să îi schimbe percepția despre întreaga lume. Părinții săi au fost decăzuți din drepturi și așa a ajuns la orfelinatul din oraș.
”La noi în familie există două ”legi”. Una: să te supui părinților indiferent de vârsta pe care o ai și a doua: să te faci de râs în fața lumii. Pe ei nu îi interesează lucrul ăsta. Tu trebuie să te duci ori la cerșit, ori la căpătat, ori la furat, depinde cum îți pregătesc ei creierul.”, povestește Bogdan.
De la centrul de plasament din Pitești a fost trimis la Școala Specială din Costești – un orfelinat destinat copiilor cu dizabilități. A căzut din lac în puț, căci condițiile din noua lui ”casă” erau mult mai rele decât cele din Pitești.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]”Copiii aveau alte reacții pentru că aveau dizabilități mintale și fizice. Am plâns, eram foarte speriat, dar într-un final am acceptat situația. Am primit o palmă foarte mare de la persoanele pe care le credeam că îmi vor oferi o a doua familie. Am avut mare încredere în directoarea de la centrul din Pitești, care mi-a spus că mă va trimite în vacanță, nicidecum că mă duce la un centru pentru persoanele cu dizabilități.”, spune tânărul.
I s-a spus că nu poate studia în școlile normale ca celilalți copii și că trebuie să meargă la o școală specială. Timp de opt ani de zile cât a stat în centrul din Costești a îndurat chinuri inimaginabile: bătăi, atât de la colegi, cât și de la îngrijitori, umilințe, și chiar abuzuri sexuale. A fugit din orfelinat pentru a scăpa de chinuri, însă poliția l-a prins și l-a adus înapoi. L-au internat în repetate rânduri în Spitalul de Psihiatrie, iar de atunci ia tratament psihiatric pe fondul unui diagnostic de retard mintal.
”Ce am trăit eu nu vreau să se mai întâmple. Dacă vrea Dumnezeu, eu îmi doresc să am o familie. Dar dacă eu nu sunt responsabil cu mine, nu pot să fiu responsabil cu copilul meu.”, mai declară Bogdan.
Așa cum se știe, majoritatea adolescenților ajunși la vârsta majoratului, pleacă din cămine și ajung pe străzi. La fel și în cazul lui Bogdan, care și-a petrecut următorii 7 ani din viață ca ”homless” (om fără adăpost – n.r.), așa cum îi place să își spună. Însă nu a fost un om al străzii oarecare, ci unul cu principii solide de viață pe care și le-a format singur în urma experiențelor prin care a trecut. Spune că pe stradă l-a descoperit pe Dumnezeu și pe Iisus Hristos, pe care Îi mărturisește tot timpul. Tot pe stradă, însă, s-a și îmbolnăvit. A fost operat de două ori la plămâni, având pleurezie din cauza umezelii și a frigului în care era nevoit să doarmă, dar și de hernie inghinală.
”Poate dacă nu eram pe stradă nu aveam atâta iubire pentru Hristos. Să vorbești din suflet și gratis despre Dumnezeu, asta înseamnă iubire. Așa spune și în cartea sfântă: tu când vei da de necazul cel mai mare, atunci îți vei aduce aminte de Hristos. Hristos niciodată nu vrea răul fiilor omului. Iată ce frumos a spus Iisus despre noi – ”fiul omului”. Tot El m-a învățat ”Tatăl nostru”, rugaciunea inimii, care este foarte puternică. Atunci când zici ”Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul”, ți se umple inima de bucurie”, a povestit tânărul.
Povestește deschis despre tot ceea ce i s-a întâmplat și privește lucrurile cu o oareacare detașare. Cu toate acestea, recunoaște că mai are momente când îi revin amintirile neplăcute, însă nu poate face altceva decât să le accepte. Nu mai vrea să audă de părinții lui biologici. Ultima dată când i-a contactat a fost în urmă cu doi ani. Spune că nu mai vede niciun motiv pentru care să mai păstreze legătura cu ei.
Bogdan: ”Eu dacă am stat 7 ani de zile pe stradă, nu m-am lăsat influențat de droguri, de bani, de oameni care să profite de mine.”
Acum vinde șervețele în intersecțiile mari din Capitală pentru a se întreține. Are o pensie de handicap de 375 de lei și un venit de alte câteva sute de la o persoană cu suflet mare care s-a angajat să aibă grijă de el. Același bărbat i-a găsit în urmă cu aproape un an și o garsonieră unde Bogdan să se poată muta de pe stradă, cu chirie. Din acel moment viața lui s-a schimbat în bine. Medicația psihiatrică i-a fost redusă, iar la revenirea sa mentală a contribuit și psihologul pe care îl vizitează regulat. Însă banii tot puțini sunt.
Își continuă studiile la o școală din Chitila și spune că își dorește să învețe cât mai mult pentru că ”doar așa poate găsi un loc de muncă mai bun”. Până atunci însă ne solicită tuturor ajutorul pentru a se angaja ca om se serviciu la un bloc de locuințe, sau la o casă.
Bogdan: ”Nu îmi doresc decât să muncesc, să am o viață liniștită și la rândul meu să dau și eu mai departe celor care au nevoie.”
Oamenii de bună credință care doresc să îl ajute, pot apela la numărul de telefon 0790 639 861.
