REPORTAJ

4 ani în Infern: De la eleva cu note foarte bune, la prima noapte de dragoste de la Socola. Povestea tulburătoare a unei adolescente obligate să se prostitueze

Cristian Botez 06.09.2021, 12:54

După ce impact.ro a publicat, în urmă cu o lună un amplu reportaj despre traficul de minore în vederea exploatării sexuale, sub titlul ”Iana Matei, femeia care a salvat sute de îngeri din ghearele diavolilor”, material jurnalistic realizat de semnatarul și al acestui documentar, reacțiile au fost numeroase, semnalându-ni-se nenumărate cazuri de victime minore ale traficului de persoane. Documentarul care urmează are la bază o dramă fără margini a unei fete, tânără mamă, acum, care a intrat pe mâna traficanților de copii, a proxeneților, a criminalilor, o lume tenebroasă, un sălaș al răului absolut, în care, după cum se va vedea, printre multe altele, reacțiile și acțiunile autorităților sunt departe de a duce la un control asupra fenomenului.

Povestea tristă a Larisei Burnariu. Cum a fost violată la 14 ani și cum a ajuns în ghearele proxeneților

Înainte de a intra în subiect, reporterul impact.ro avertizează cititorii că articolul cuprinde informații șocante, care pot provoca cel puțin un disconfort emoțional puternic.

Totodată, cu toată responsabilitatea jurnalistică deontologică, precizăm că anumite nuanțe subiective din partea autorului, au deplin suport în realitate.

Larisa Butnariu, viata de groaza
Larisa Butnariu, viata de groaza

Refuzul Poliției de a vorbi cu presa. Risc permanent, pentru Larisa, de a fi ucisă. Și încă două mențiuni.

În timpul documentării asupra subiectului am solicitat, printr-un e-mail, Inspectoratului General al Poliției Române date și informații despre acest teribil fenomen infracțional, de o imensă gravitate prin traumele suferite de victime, precum și o discuție, cu garantarea anonimatului, cu un specialist al brigăzii de Combatere a Crimei. În ceea ce privește datele și informațiile am fost trimis („ei au toate datele” n.r.) la Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane. Privitor la discuția cu specialistul de la BCCO, ințial am primt acordul pentru această solicitare. Am fost contactat de un ofițer a cărui identitate nu o voi dezvălui, care mi-a comunicat că a doua zi, în raport cu data la care am vorbit, să vin la sediul IGPR pentru discuție. A doua zi, cu o oră înainte de întâlnire, am primit următorul mesaj pe whattsapp: ”Bună ziua! Nu se aprobă întalnirea cu dvs. de către CIRP (Centrul de Informare și relații Publice n.r.). Probabil vă vor suna să vă explice”. Din acel moment nu am mai primit nici un răspuns, niciun mesaj de la Biroul de Presă al IGPR.

Și al doilea aspect, înainte de a începe dramatica relatare, iată o remarcă, rostită în timpul conversațiilor pe care le-am avut, a Larisei Butnariu, tânăra despre care voi relata, fata care a trăit  patru ani de infern, care spune multe despre cum cum este tratat acest fenomen în România.

„Dacă te duci la poliție să raportezi că ai fost victima unui viol, dacă nu ai toate pilele din lume, în cel mai bun caz ieși mai traumatizată ca la intrarea în secție de miștourile care se fac de tine(…) Când o să mă găsiți moartă printr-un şanț cu un glonț în cap, să vă amintiți că am bătut la fiecare uşă de birou de instituție existentă în România!”, spune Larisa Butnariu.

O familie aparent normală

Larisa Butnariu are 25 de ani acum. Locuiește în Iași și are trei copii. Doi băieți și o fetiță. Un băiat de 8 ani și fata, de șase, îi are cu un individ care a traficat-o intens în Iași. Aceștia se află acum într-un loc secret, fiind incluși într-un program special de protecție. Al treilea copil, un băiețel de 3 ani, este rodul iubirii dintre ea și Marius, un tip cu statut social controversat, dar care a ajutat-o mult, scoțând-o chiar, din mâinile traficanților, când a fost răpită odată. Larisa, copilă fiind, trăia cu familia sa, mama Doina și tatăl, Valentin, într-un apartament decent din oraș.

Cu ei locuia și bunica din partea mamei, Elena. Tătăl lucra și avea o funcție importantă, la Serviciul de Audit din cadrul COMCEREAL Iași. Era un copil cuminte și ascultător și ca școlăriță era exemplară. Îi plăcea enorm să citească. Viața ei era ca a oricărui copil cu familie și stare materială bună. Larisa nu ducea lipsă de nimic. Pe când avea 12 ani, la sfârștitul clasei a patra, avea să aibă loc o întâmplare care ar putea fi momentul declanșator al întregului curs al vieții ei de atunci încolo.

Certificatul de naștere cu alți părinți

Mama Larisei a trimis-o pe fetiță să caute niște acte într-un dulap, dintr-un raft de mai de sus. Larisa a scos o mapă, dar fiind prea sus, a scăpat-o pe jos și toate hârtiile s-au împrăștiat pe jos. Când le ia, ochii se opresc pe un certificat de naștere cu numele ei. Larisa, la acea vârstă își știa pe de rost Codul Numeric Personal. Își vede prenumele pe certificat, își recunoaște CNP-ul, dar la numele părinților erau diferite de cele ale lui Doina și Vali, mama și tata pe care îi știa, care o creșteau. S-a dus imediat să-și întrebe mama ce e cu acel act. Femeia a dat din colț în colț, surprinsă de descoperirea făcută de fetiță, și a încercat tot felul de explicații. Că era o coincidență, că nu e vorba despre ea și tot așa. Larisa îi arată CNP-ul.

Maică-sa cedează nervos și îi spune că e nebună și să iasă afară, să o lase în pace. Larisa, tulburată, iese din bloc și se duce și povestește tot unui bătrânel pe care îl cunoștea, căruia îi mai cumpăra uneori pâine sau vreu fleac. Simțea nevoie să spună cuiva. Încerca să înțeleagă, simțea acut ca cineva să-i dea o explicație la ce descoperise. După amiaza, când a venit Vali acasă, tatăl, fetița l-a întrebat imediat ce era cu acel document.

”Laș cum îl știam și cum era mai tot timpul, că el nu-și asuma nicodată nimic, a evitat să-mi răspundă și m-a expediat la maică-mea. A băgat-o pe mama la înaintare. Atât de laș era”. Eu deja nu mai suportam situația. Zilele curgeau și eu nu aflam nimic. Continuau să-mi ascundă adevărul. Nici de la bunica nu aflam nimic. Îi era frică de mama și tata. Mama o ținea pe a ei, că sunt nebună. Eu insistam și insistam”, își amintește Larisa.

”Am fost adoptată la 3 ani”

”Și știi ceva?”, mă întreabă Larisa, doar ca să-mi atragă atenția mai bine.

”Eu la 12 ani citeam literatură de război. Printre care și „Martorii n-au dreptul să tacă”, de Oliver Lustig. Mă înțelegi ce fel de copil eram? Un copil care voia să știe adevărul. Care voia să știe cine este! Și într-o zi mama a cedat și mi-a spus adevărul. Că eu mă născusem de fapt în Suceava și mama mea naturală, fiind săracă, m-a dat în creștere, pe când aveam trei ani, Doinei și lui Vali. De tatăl meu biologic nu știu, nu am știut niciodată nimic. Practic dispăruse din viața mamei mele adevărate înainte să mă nasc. Eu am fost rodul unei relații pasagere. Al unei aventuri, ca să zic așa. Și așa au trecut aproape doi ani”, mai povestește Larisa.

Ziua când tatăl a fost arestat

”Într-o zi, eram într-a șasea, dau în casă peste o hârtie. O citație. Văd numele lui Vali, tata și văd că scrie „în calitate de inculpat”. Eu mai auzisem, până atunci, niște discuții prin casă. Că tata ar avea niște probleme pe la serviciu. Nu bănuiam cât de grave erau. Și într-o seară am aflat. Tata era tot mai abătut în ultima vreme. Era tăcut, răpsundea laconic. Ținea privirea în jos sau se uita în gol. În seara aia l-am văzut cum a pus o geantă mai mare pe pat în care își punea lucururi. Cică pleca în delegație. Așa mi-a zis. Nu am dormit toată noaptea. Până la urmă am întrebat-o pe mama. Pleacă la închisoare? Mi-a zis că da. A doua zi s-a dus singur la Poliției. Îl lăsaseră să mai stea o zi acasă. Fusese condamnat la un an și jumătate de închisoare. Eu sunt absolut convinsă și acum că nu el a fost cel vinovat. Pur și simplu i s-au băgat hârtii sub nas la semnat. El doar a semnat niște hârtii”, mai dezvăluie Larisa.

”Fiică de hoț, dispari!”

”La început, câtva timp, nimeni nu a aflat că tata fusese luat. Dar, știi cum e. Vorbele scapă, circulă. S-a aflat. Și s-a aflat și la școală. Și a început chinul, durerea. Copiii sunt răi. Și Larisa povestește. „Am găsit pe prima pagină a unui caiet de-al meu, scris mare, mesajul „fiică de hoț, dispari!” Îmi era deja ruşine să mai merg la şcoală. Îmi era ruşine să dau ochii cu diriginta, iar „bomboana de pe colivă” a fost când cel mai bun prieten al meu din clasă mi-a zis „nu mai putem fi prieteni, Larisa. Ai o reputație prea nasoală în şcoală şi mă râd colegii”.

Vorbe spuse tocmai de cel cu care împărţeam fiecare sandviş din clasa întâi. Ăla a fost momentul care i-a permis mamei să-şi ducă planul la bun sfârşit. În ziua aia, o zi oarecare, dar când eu eram total copleșită de rușinea și durerea pe care o trăiam. Aveam 3 lei la mine. Citisem undeva că dacă îți injectezi aer în vene mori. M-am dus la farmacie și mi-am luat două seringi”.

Norocul Larisei a fost că una din colege a observant agitația ei, a văzut că ceva nu e în regulă, și a anunțat-o pe directoarea şcolii. Diriginta şi directoarea, neştiind ce îndură copila acasă, au chemat-o pe mama ei. Mama Doina a internat-o la Socola. Cu diagnosticul de „tulburări comportamentale specific vârstei”.

Violată virgină, legată de pat

”M-au internat”, povestește Larisa, la secția de NPI (neuro-psihiatrie infantilă) la o doamnă doctor bătrână, antipatică şi rea care țipa la noi şi cerea să ni se facă în fiecare zi câte două trei injecții, pe lângă pumnii de pastile şi picături, de mergeam toți de pe secția aia ca nişte zombie.

Îmi dădeau Alprazolam pastile și Haloperidol soluție. Eram praf. Cu astea două eram legume. Îmi curgea saliva prin coluțurile gurii. Eram agitată. Voiam să plec. Până m-au legat de pat. În noaptea aia am fost violate! Am fost dezvirginată de un tip de 17 ani internat în pavilionul de băieți care era separat de al nostru doar printr-un coridor. M-a violat așa legată! Nu am putut să mă opun deloc, nu puteam să scot un sunet. Nici nu mi-am dat seama când a terminat. Eram o fetiță, nu știam să recunosc semnele când un bărbat termină. După ce a terminat cu mine, a trecut la altă fată care era și ea legată în alt pat, în același salon. A violat-o și pe ea, apoi a plect. S-a știut cine a fost, dar nu a pățit nimic. Doar i-au mărit doza de barbutirice”.

În timpul discuției cu reporterul impact.ro, discuție video Iași-București, Larisa arată netulburată de tot ceea ce povestește. Zâmbește, chiar, râde. Povestește cu detașare. Și de ce s-a întâmplat în urmă cu mai bine de zece ani, dar și despre ultima „plată” pe care a făcut-o, anul trecut. „Plată”, în lumea traficanților de fete înseamnă că cineva primește o comandă să facă rău unei fete, care, cu timp în urmă, că e vorba de o săptămână, o lună sau ani de zile. Adică să o bată, să-i rupă o mână, să o răpească și să o violeze, de multe ori în grup. Și uneori chiar să fie ucisă. Larisa continua să povestească de Socola.

”Și să vă spun ceva, să știe toată lumea. Nu zic de violurile de acolo că nu le pot dovedi, dar poate ar fi o idee, dacă vreți să vă internați copiii pe acolo, să îi verificați la intrare de virginitate şi la ieşire. Veți constata că îi internați virgini şi îi scoateți fără ”ață”, susține Larisa.

Alungată de acasă de mama, adăpostită de oamenii străzii

A stat două săptămâni internată. Într-un an de zile a fost la Socola în trei rânduri. Între timp, mama sa devenise alcoolică. Aresatrea soțului a pus-o la pământ. Bea câte o sticlă de vodcă pe zi. Pe Larisa începuse să o dea afară din casă. Fata se ascundea în podul blocului. Bunica Elena îi ducea mâncare și, când s-a făcut frig afară, i-a dus pături groase.

Apoi, dimineața, când pleca mama ei de acasă, o aducea în casă să se spele, să se schimbe și să mănânce. Larisa continua să meargă la școală, dar de la note de 9 ajunsese să ia 5 și 6. Era în continuare hărțuită la școală și se făcea presiune asupra ei să plece din școală, să abandoneze. Asta se întâmpla în 2010. Tot mai des pe străzi, alungată, bătută de mama ei, care anunța Poliția și Jandarmeria că fugise de acasă, Larisa s-a apropiat de oamenii străzii din cartier.

Cum a devenit jucăria sexuală al tatălui vitreg

Pe 27 iulie anul următor, în 2011, tatăl Larisei, tată vitreg, căci lucrurile fuseseră date pe față deja, a fost eliberat. S-a întors acasă.

”L-am simțit imediat schimbat. Se uita într-un fel starniu la mine. După o săpămână, când mama era plecată de acasă, s-a dat la mine. Apoi, până să-mi dau eu seama ce vrea să facă, m-a apucat, m-a întors cu spatele la el și și-a făcut treaba. Eram mută. Nu am știu cum să reacționez. Nu știam ce mi s-a întâmplat. Ai mei, mama, prima oară, știau, adică le-am zis că fusesem violată la Socola, când am fost internată prima oară. Dar nu m-au crezut. Au zis că inventez, că sunt nebună. Mă duceau mereu la doctorița psihiatru. Continuau să-mi dea medicametele alea, care mă făceau pulbere. Până am învățat să le țin sub limbă și să le scuip, mai apoi. Doar cu Haloperidolul nu ținea figura. Era soluție și o beam în fața mamei. Bunica, să-i de Dumnezeu sănătate, are 95 de ani acum, mă ajuta cât putea. Arunca medicamentele. Ea avea grijă de mine. Așa, cu puterile ei. Dacă nu era ea eram moartă demult.

Vali începuse să-și facă obicei să mă abuzeze constant. Dacă ar fi putut, ar fi făcut-o zilnic. Dar eu mai fugeam de acasă. Îmi zicea că în țările din Vest, în America, e ceva obișnuit ca tații vitregi să aibă relații cu fetele adoptate, pe care le și iau de soții, la un moment dat, și au grijă de ele, să le fie bine, toată viața. Repet, nu aveam cum să mă opun. Eu aveam 1 metru 50, el aproape 1 metru 90. Dar îi ziceam Băi, c****! Ce-ai văzut, bă, la mine? Că așa vorbeam cu el. De fardat nu mă fardam, eram slabă țâr, nu mă îmbrăcam provocator. Dar eu cred că în închisoare a fost el abuzat. De aici i se trăgea, probabil”.

Traficantul Lamas se instalează în casa lor

Relatările Larisei se derulează într-un ritm halucinant. ”Într-o zi, când am intrat în casă, am văzut un tip. Își adusese bagaje, lucruri și se instalase la noi. I se spunea Lamas”. ”Cum îl chema de fapt?”, întreabă reporterul. ”Gheorghe Butnariu”, răspunde Larisa. O clipă rămân mut. „Cum adică? Așa ca pe tine?” „Da. La un moment dat, peste timp, m-am căsătorit cu el. Cu el am băiatul mare și fata. Dar ajungem și acolo”. Și continua.

”Așadar, cum spuneam, Lamas s-a instalat la noi. Mama știa deja de ce îmi făcea Vali. Una peste alta, într-un timp relativ scurt, au început să ma abuzeze amândoi. Vali și Lamas. Mama trecuse deja la două sticle de vodcă pe zi, pe care le bea cu Mihaela, o prietenă, care nu rata nicio ocazie ca să bage zâzanie, să mă ponegrească.

Și, ușor-ușor, Lamas a început să mă scoată la produs. Vali, cică tatăl meu, a fost de acord. A spus că ani de zile a cheltuit cu mine și că a venit timpul să-și ia banii înapoi”, mai spune tânăra.

Lamas a forțat-o pe Larisa să se căsătorească cu el. Era, chipurile, soț. Dar o trafica intens. O scotea la produs. A lăsat-o însărcinată de două ori. Larisa a născut un băiat și o fată. O bătea non stop. În fața polițiștilor din Iași, în special a celor de la Poliția Locală, când ieșea deranj, scotea certificatul de căsătorie, iar ”oamenii legii” îl lăsau în pace.

”37 de bărbați m-au violat continuu 24 de ore”

Ca să nu dau acestui articol volumul unei cărți, voi lăsa să curgă, în cele ce urmează, fragmente din ce a consemnat Larisa despre tot ce i s-a întâmplat din acel moment. Toți anii care au urmat, în prima fază, într-o perioadă  compactă de patru ani, în care a fost traficată, pusă să facă sex contra bani cu zeci și sute de clienți, mai întâi în Iași, apoi în Italia. Relatări, care, cu totul cuprind aproape zece ani, ultimul eveniment, „plata„ de care am scris ceva mai sus, petrecându-se nu mai departe de anul trecut. Zece ani de calvar, de chin, de dans continuu cu durerea, cu umilința, cu violența, bătăile crunte, legările cu coliere sau ață de pescuit, șuturi în burtă, în cap, bile de cauciuc trase în cap, tăieri pe brațe, picioare, abdomen. În zona inghinală. Arderi cu țigara.

Aproape înec cu vomă de atâtea și atâtea ori. „Poște”. Cea mai cumplită, „poșta de 24 de ore”. Ultima, în 2013, când a fost răpită în plină zi, în plină stradă, dintr-o stație de tramvai din Iași. Atunci, o mașină neagră a oprit cu zgomot pe linia de tramvai, punând pe fugă pe toți cei din stație, iar doi indivizi și o femeie au sărit pe ea, i-au dat șuturi în burtă și au răpit-o. Larisa spune:

”Am stat două luni și jumătate, dusă prin trei apartamente. Făceau petreceri cu mine. Mă drogau. Într- seară m-au violat de nu știu câte ori, în toate felurile, 37 de indivizi. Plăteau câte un million și jumătate pentru fiecare număr. Pe primii patru cinci i-am rugat să mă salveze. Cerșeam îndurare. Spuneau că nu e treaba lor. Că ei au plătit să se distreze. 24 de ore m-au târât de colo colo, de câte o mână sau de un picior, ca pe un cadavru viu și își făceau treaba cu mine. Eram împuțită, murdară de la zeama lor. Îmi era scârbă de mine și voiam să mor. Nu am mâncat nimic, doar mă drogau. Și beam apă. De vomam continuu. Nici măcar nu se deranjau să arunce cu apă pe mine sau să mă șteargă. Erau niște animale turbate. Mă violau non stop. Proxeneții, bărbatul și femeia, au făcut atunci 2000 de Euro cu mine”, amintelte Larisa.

Povestiri din Infern

Toate relatările Larisei sunt la fel de șocante. La limita extremă a credibilului! Relatări din Infern. Despre ce a pătimit în țară, ca sclavă a lui Lamas, tatăl, ce cumplit sună, copiilor ei. Despre anii în care a fost exploatată de sadicii proxeneți, un el și ea, o ucigașă sadică de fete, în Italia, la Roma. Despre fuga ei si evadarea din peninsula italică prin Bergamo. Despre revenirea în țară, ”plățile”, răpirile, violurile și ”poștele” de 24 de ore. Relatări din Infern!

Larisa Butnariu: ”Într-o zi, Lamas şi-a luat şi bătaie… La mine în cartier chiar în ziua de Crăciun şi cine l-a bătut i-a zis să mă lase în pace. Nu ştiu nici până acum cine a fost, dar aş fi preferat să nu o facă şi ştiți de ce? Toată bătaia aia luată s-a întors înmiit la mine. Umblam vânătă non-stop. Deja mă abordau cei de la Secțiile 4 şi 5 să mă întrebe fix „mai trăieşti?” Nu mă gândeam vreodată că timp de 2 ani, în diverse perioade, voi fi o „păpuşă” de stradă de care să nu-i pese poliției. Făceau mişto de mine nu numai de față cu Lamas, dar uneori şi de față cu clienții. Era un tip înalt şi slab care aparent era prieten cu ei. Mai mare râsul când în fapt m-au întrebat cu acel om de față „ăla nu te-a ucis încă?”. Mă simțeam ca o cârpă. Clientul râdea cu atâta poftă şi le-a şi răspuns cu „are timp”.

Injectată și răpită de pe stradă

Larisa Butnariu: ”Eram deja departe de România când una dintre „săgețile” rețelei a dat de o copilă pe Facebook. O frumusețe de fată inocentă, căreia nu i-ai fi zis nici „dă-te…” dacă se urca cu bicicleta pe tine. Un copil firav la 1 metru jumate’ cu nişte ochi de un albastru marin superb şi o voce de înger sfâşiat. Nu ştiu de unde era, dar țin minte cum I. a cerut obsesiv să-i fie adusă că e „bombă”. „E minoră boss, are 17 doar…” „Şi ce contează? 500 Vama şi gata. Dacă mârâie ăla, îi dai 700 şi gata!” Parcă eram într-un film horror. Mintea mea nu procesa asemenea informații. Era prea mult pentru mine deja să aflu că şi oamenii în uniformă sunt complici la aşa ceva. Era de SF pentru mine ca şi tânără de abia 18 ani. Săgeata a plecat joi. Duminică dimineață țin minte că la 5:47 a bubuit toate uşile în căutarea unui pat pentru ea. A deschis uşa la camera unde eram şi a împins-o pe cea mică pe jos țipând la mine că dacă n-am grijă de ea, voi păți mai rău. Nu am văzut în viața mea atât de multă durere şi asemenea lacrimi mari şi cuvintele „vreau la mami” pronunțate atât de sfâşiat ca de la copila aia(…) Am încercat să discut cu ea, să o asigur că vom încerca să scăpăm, am întrebat-o cum a ajuns acolo, a zis că nu ştie, că s-a trezit cu unul în spate care a injectat-o cu ceva, a fugit, iar apoi totul era neclar în amintirile ei. Îmi spusese că s-a trezit într-o baie şi voma, apoi pe un munte unde făcea acelaşi lucru şi apoi în cameră cu mine. Totul a fost foarte fulgerător pentru ea şi la ce mai văzusem la restul fetelor, avea toate şansele să primească „drogul violului” şi să uite că nu vrea să fie acolo”.

”Mă gândeam că trebuie să mor ca să fiu fericită”

Larisa Butnariu: ”La mine acel drog (drogul violului n.r.) nu ştiu de ce a avut un efect ciudat şi am început să arunc cu vazele în ei şi am spart un televizor. M-au legat de pat şi am stat o noapte să îmi înghit voma de sete… Urlam la intervale scurte că vreau la baie, venea unul, mă dezlega, îl scuipam, mă lega înapoi şi nu mai ajungeam la baie. Spre dimineață începusem să-mi revin, dar nu la realitate, ci la sentimentul de repulsie față de toți din jurul meu, cu mine în fruntea listei… Mă bântuia de luni bune sentimentul că trebuie să mor pentru ca lumea să fie fericită…”.

Legată de scaun, unei fete i s-a introdus un fier incins

”Mi-a dat un şut direct în coastele care deja scârțâiau de la alte bătăi şi a plecat înjurând continuu. Nu voiam să fiu iar legată de scaun şi stropită cu apă, apoi lăsată cu orele în bucătăria aia rece. Fusesem o dată aşa şi am zis că mor din cauza durerii de la trasul de coliere. Din colierele alea n-am gasit un mod de a mă elibera şi ştiam că dacă va veni ea, până să mă lege mă va chinui groaznic. Am văzut cum o făcea. Te bătea bine cu pumnii şi cu şuturile sau te tăia pe față şi te lega, ca apoi să pună sare pe răni sau piper, avea grijă să te spele de sânge ca să poată să vadă unde să te mai taie… Uneori, pe alte fete le tăia pe picioare sau le smulgea părul din cap cu penseta, de la rădăcină, fie le ardea pe mâini sau pe picioare cu țigara sau mai avea o metodă „preferată”. Cât fata era legată în poziția „capră” de scaun şi ancorată în perete îi băga un fier încins înăuntru, dar din ce văzusem, doar două din fete au pățit asta, iar una dintre ele din cauza durerii a leşinat. Dar asta nu a oprit-o pe M., ci din contra, a tăiat colierul cu foarfeca, fata a căzut cu capul de marginea scaunului, i-a dat cu şuturile în stomac până fata s-a trezit… Apoi a lăsat-o cu mine şi a plecat pur şi simplu. A doua zi a venit „iubitul” lui M., a luat fata şi a plecat. Toată noapte femeia aia a gemut groaznic de durere. Avea hemoragii puternice, striga „bebe, bebe”,şi îngăna ceva de unu’ Marian. A doua zi a venit nenorocita și a găsit-o răsturnată pe jos. Era baltă de sânge sub ea. S-a pus lângă ea în picioare și a împușcat-o în cap. Au luat-o de-acolo într-o folie de plastic…”, mai povestește Larisa.

Evadarea din Roma

La câteva zile, în locul în care era ținută ostatică și în care se petrecuse terifianta crimă, au fost aduse două puștoaice basarabence. Proxeneții, el și ea, i-au zis Larisei să aibă grijă de ele. Larisa era încă șocată de crima cumplită la care fusese martoră. Simțea că urma ea. A doua zi dimineață. Și-a pus în aplicare planul la care se gândise toată noaptea. Le-a pus pe puștoaice să stea în mijlocul camerei, să o întâmpine pe proxeneta criminală sadică. Ea s-a ascuns după ușă, cu mâinile pe scaunul masiv și greu de care erau legate când erau pedepsite. Când a venit ucigașa, înjurând că nu nimerea gaura cheii, a ridicat scaunul, iar când a intrat i-a dat cu scaunul în moalele capului făcând-o să leșine. Au țâșnit pe ușă toate trei. Nu s-au oprit decât la gară. Au împărțit cei 60 de euro pe care îi aveau și care încotro. Larisa a luat un tren spre Bergamo, de unde s-a descurcat să plece spre România. Așa s-au încheiat anii de coșmar din Italia. La Iași urma să o aștepte alții. La fel de cumpliți.

”Drum spre moarte dacă te alegi cu un pui de SIDA”

Larisa Butnariu: ”Dacă urăsc ceva în viața asta mai mult decât banii, urăsc expresia „che bellisima ragazza”… Îmi vine să vomit şi acum când îmi amintesc ce urma după expresia asta… De cele mai multe ori cei care scoteau expresia asta pe gură erau nişte depravați bătrâni, drogați, cu nişte costume scumpe şi mulți bani în conturi, dar care „puțeau” mai rău decât orice şantierist român care-şi rupea la propriu cârca zilnic pentru a avea ce pune pe masă… Motivul? „Simte femeia miros străin…” De igienă mai poate fi vorba? Făceai cosițe cu ce „tufe de Veneția” aveau unii între picioare… Rămâneai cu un miros foarte acid pe tine de la transpirația lui şi de la corpul acestui tip de oameni. Îți era greață, dar traficanților le prindeau bine cei 5-700 de euro pe-o noapte… Pe ei nu-i interesa că ăla duhneşte şi te poți îmbolnăvi în orice secundă cu asemenea „domni”. Pe lângă HIV/SIDA, gonoree, sifilis există şi alte infecții pe care le poți lua de la asemenea nespălați. Uneori preferi să îți fie aduşi tinerii care plătesc 50-70 de euro pe un număr, dar sunt curați şi folosesc prezervativ şi se spală, decât clienții „influenți” plini de bani, maşini şi bijuterii, dar care au probleme şi cu igiena şi cu un soi de fantezii dubioase din care poți ieşi inclusiv cu nişte vânătăi pe tine de la presiunea exercitată pe genunchii tăi de la parchet sau cu buza „rasă” de unghia degetului pe care ți-l bagă insistent în gură. Care-i faza cu infecțiile? Ce pățeşte o fată care se infectează? Păi depinde de infecție. Dacă ai una simplă, te încuie în casă şi îți aduce tratamentul prescris de medicul rețelei. Da, rețelele au şi aşa ceva… La medical ăla poți plânge cu orele că e „sătul de placa ta”, că o aude zilnic. Dacă în schimb te-ai ales cu-n „pui” de sifilis sau SIDA, drumul tău spre moarte începe şi se termină cu un glonţ sau cu incinerarea pe viu dacă ai fost şi una dintre fetele „rele” şi „neascultătoare”. Incinerarea se foloseşte în cazurile grave în care clienții tăi au fost oameni prezenți în media sau oameni cu „scaune” pe te miri unde şi este şi un mod al reţelei de a se răzbuna dacă le-ai făcut aşa zisele „zile fripte„”.

”Organele sub acoperire” care se culcă cu minore pentru ”succesul” anchetei

”Cred că suntem cu toții conștienți că nu sunt singurul caz de victimă a traficului uman care e tratat cu ,,nu e de competența poliției” sau ,,haideți domnișoară că nu sunteți prima sau ultima care pățește asta” sau ,,de ce vă înverșunați așa doar pe unii? Pe restul i-ați uitat?” Cine are interes și răbdare să caute, va găsi pe puțin 100.000 de cazuri similare, luate la mișto de polițiști, eventual și de procurori, nu mai zic de judecători, că acei oameni în ultimul timp susțin că o minoră de 12 ani poate să decidă dacă se culcă cu unul de 40 sau nu. Să mai zic și de ,,organele sub acoperire” care se culcă cu minorele pentru ,,succesul anchetei”? Nu mai zic, că oricum nu prea vă pasă dacă nu e fiica sau sora voastră victimă, așa că risipesc tușul degeaba. Tot ce am scris eu în ultimul an și ceva nu a fost pentru celebritate, că dacă voiam să ajung celebră, căutam un mod mai simpatic de a o face, inclusiv prin poezie, muzică și/sau dans. Dar nu. Scopul meu nu a fost, nu este și nu va fi celebritatea. Scopul meu este să mișc ceva în lumea în care toți pare că au suflete de tinichea”, a mai dezvăluit Larisa Butnariu.

”Unde să fug? Rămân să lupt!”

Larisa are acum, după cum scriam mai sus, 25 de ani. Și-a reluat studiile, fiind clasa a unsprezecea. Anul trecut a terminat anul cu media generală 9.16. Își dorește enorm, și e sigură că așa va fi, să studieze la facultatea de Drept și să termine și Pishologia. În acest moment este redactor-șef la Diaspora.ro. Are un iubit, Adrian. „Te-ai gândit vreodată să pleci din Iași? Te-ai simți mai în siguranță în altă parte?”, am întrebat-o la finalul lungului interviu. Larisa mi-a zâmbit larg în imaginea video de pe laptop.

”Să plec de aici? Să fug? În lumea asta a traficanților de carne vie nu ai cum să fugi. Nu ai unde să te ascunzi. Păi, hai să-ți spun. O rețea are în jur de 200 de membri. În țară și în țările din Europa unde trafichează fetele. Și vorbim de o singură rețea. Sunt sute. Mii de rețele. Poliția nu le face față. Cineva care a fugit din ghearele lor, o fată, care a dispărut, poate fi găsită rapid. Rețelele sunt în conexiune. În situații de genul ăsta se ajută. Dacă s-a dat comandă pentru o ”plată” pentru o fată, atunci fata aia e găsită și în gaură de șarpe! Prefer să rămân aici, să lupt, dacă tot se știe de mine, dacă tot am ieșit public cu tot ce știu. Cât pot. Căci dacă aș spune chiar toate numele pe care le știu și care sunt băgate în trafic, persoane publice, aș fi moartă într-o oră. Am trei copilași și vreau să-i văd mari”, povestește Larisa Butnariu.

Larisa rămâne să lupte

Așadar, Larisa rămâne să lupte și acea șoaptă a ei, spusă cu o umbră de zâmbet trist pe chip, ”Când o să mă găsiți moartă printr-un şanț cu un glonț în cap, să vă amintiți că am bătut la fiecare uşă de birou de instituție existentă în România!”, nu este o vorbă de resemnare. Este un cuvânt, sunt cuvinte spuse să tulbure, să înfioare, să revolte și să trezească în simțiri spre acțiune pe toți cei care află de toate nenorocirile prin care a trecut ea, prin care au trecut și prin care trec neștiute, multe, mii și mii de copile care au intrat pe mâinile diavolești ale unor neoameni.

PS: Coincidență uluitoare! Reporterul impact.ro a luat legătura, a cunoscut-o și a vorbit pentru prima oară cu Larisa Butnariu cu două săptămâni înainte de realizarea acestui reportaj-destăinuire. De la primele schimburi de vorbe, reporterul impact.ro, care în aprilie 2019 a suferit un transplant total de ficat, a aflat că Larisa a fost printre primii oameni din aproximativ 350 de nume, care la acea data s-a înscris pe listele Spitalului Fundeni pentru a dona din propriul ficat o parte pentru operația de transplant a reporterului. Fără să-l cunoască.

Urmăriți Impact.ro și pe