Jurnal de Revoluție – 23 Decembrie 1989. Lichidarea luptătorilor USLA, conduși de maiorul Gheorghe Trosca, în fața fostului MApN

Zorii zilei de 24 decembrie 1989 aveau să dezvăluie locuitorilor din Drumul Taberei, în fața, pe atunci, Ministerului Apărării Naționale, o scenă de infern. Două vehicule militare blindate (ABI), ciuruite de sute de gloanțe, zăceau răsturnate în mijlocul șoselei, străjuite de siluetele masive a două tancuri.

Printre ele erau înșirate, în diferite poziții, cadavrele a șapte militari. Pe roata unui ABI fusese înfipt capul unuia dintre ofițerii uciși. cu tot cu casca de metal.  Grupul masacrat fusese condus de maiorul Gheorghe Trosca, șeful Statului Major al USLA (Unitatea Specială de Luptă Antitero), acum ciurit dar și împușcat în cap de aproape, conform martorului Constantin Isac.

Înțelegerea dintre USLA și Armată

În noaptea care tocmai trecuse avusese loc una dintre cele mai teribile, cutremurătoare și confuze confruntări din timpul Revoluției. O confruntare care avea să se transforme, alături de masacrul de la Aeroportul Otopeni, într-una dintre cele mai mari enigme al acelui însângerat decembrie. Doar patru din cei 11 ocupanți ai blindatelor scăpaseră cu viață.

Trei luptători USLA și un civil, Constantin Isac, membru fondator al Consiliului Frontului Salvării Naționale (CFSN). Isac, pe atunci inginer la Centrul de Cercetări al Uzinei Republica, participase la manifestația anticeaușistă și anticomunistă din Piața Universității din 21 decembrie, iar a doua zi, la prânz, s-a numărat printre cei care au organizat prima emisie liberă a Televiziunii Române, din celebrul, mai apoi, Studio 4.

Ceva mai târziu, alături de Petre Roman, generalii Voinea și Chițac și colonelul Vătămăneanu, plus un alt revoluționar, Ioan Crețu, au plecat într-o Dacie spre MApN. Aici au avut loc primele discuții dintre civilii revoluționari și reprezentanții Armatei, în frunte cu generalul Stănculescu. La discuții s-a stabilit ca generalul Gușe să fie conducătorul militar al Revoluției, trupele de grăniceri să treacă înapoi, de la Securitate la Armată, iar Miliția și Securitatea să intre sub comanda MApN.

Impact.ro

Imaginile indecente cu Elena Udrea au scăpat pe internet! Doar iubitul o mai vede AȘA...

Impact.ro

După această imagine, a urmat un DEZASTRU! Finalul depășește orice imaginație FOTO

Oamenii au crezut că cei uciși erau teroriști care atacaseră Ministerul Apărării

Mai târziu, tot grupul de civili s-a deplasat la sediul CC, unde, de la balcon, Ion Iliescu a anunțat populației din Piață măsurile luate la MApN.

Între timp s-a stabilit să aibă loc o întâlnire, la Ministerul Apărării, între conducerea USLA și noii comandanți ai Armatei, pentru a se consfinți trecerea uslașilor de partea Revoluției. În ziua de 23 decembrie, Constantin Isac a fost desemnat să participe la discuțiile dintre Armată și colonelul Ardeleanu, comandantul USLA.

Joncțiunea Isac-ABI-uri

„Am stabilit cu colonelul Ardeleanu, pe care îl trecusem pe listele CFSN – povestește Isac –, o parolă de recunoaștere și am pornit separat spre sediul MApN. În jurul orei 21.30 mă aflam în fața stației de metrou Politehnica. Încercam să ajung pe jos la MApN, dar intersecția era blocată de un tanc.

Accesul mai sus spre Drumul Taberei era interzis. Am vorbit cu comandantul tancului, care mi-a zis că se trage de-a lungul liniei de cale ferată și are ordin să nu lase pe nimeni să treacă pe-acolo. Exact în acel moment, o Dacie albă a forțat barajul, dar când a trecut peste calea ferată a fost lovită în plin de o rafală de gloanțe. Am sunat de la un telefon public la sediul USLA și le-am spus care e situația.

Mi s-a spus că vor trimite trei ABI-uri (Autotrasportor Blindat de Intervenție) care să mă preia din dreptul tancului. Am stabilit că mă voi prezenta «Ionescu»”.

Cadavrele uslașilor, unele carbonizate, au stat zile în șir în stradă

După nici o jumătate de oră și-au făcut apariția două vehicule blindate. Comandantul echipei era maiorul Trosca, șeful Statului Major al USLA. Isac s-a urcat lângă Trosca și camarazii săi. Atunci aflase că cel de-al treilea ABI se defectase pe drum și rămăsese undeva pe lângă Gara de Nord. Imediat după îmbarcarea lui Isac, Trosca a comunicat la bază, prin radio, că a „preluat obiectivul”.

I s-a transmis să se îndrepte spre MApN cu farurile stinse, să se oprească la 15-20 de metri de primul tanc de pe șosea și să aștepte alte ordine. Atunci, Isac a aflat de la maior că uslașii primiseră misiunea „de a lupta împotriva teroriștilor care trăgeau din Restaurantul Orizont”.

O noapte sub rafale

„În dreptul liniei de cale ferată de la Răzoare s-a tras asupra noastră o rafală de armă automată”, își amintește Constantin Isac. De altfel, tot filmul acelei zile, minut cu minut, secundă cu secundă, i s-a întipărit adânc, pe vecie, în memorie.

„În fine, am ajuns la locul stabilit și Trosca a luat legătura cu baza USLA. Mi s-a spus să cobor din ABI și să o iau pe lângă gardul ministerului, să mă duc la poartă și să mă prezint. Eram gata să fac asta, când tancul din spatele nostru, lateral stânga, a tras spre noi o rafală de mitralieră. Gloanțele au ciuruit ABI-ul, rănind doi uslași. Pe cel din spatele lui Trosca și pe cel din spatele șoferului. Unul dintre ei fusese rănit în umăr, iar celălalt, în mandibulă. Sângerau amândoi. Șocat, Trosca ia legătura cu baza. «Se trage asupra noastră!», a răcnit în stație. ”

Asupra celor două vehicule USLA s-au tras sute de rafale. „Jos, că ăștia ne omoară!”, le-a strigat Isac celor din ABI-ul în care se afla.

„Atât Trosca, cât și ceilalți rămăseseră blocați. S-au eliberat și am ieșit din vehicul, unde eram în pericol mare. Primul a coborât Trosca, al doilea eu și apoi șoferul. Trosca s-a ascuns în dreptul roții spate a ABI-ului, eu între picioarele lui, pe burtă, deoarece aici era unghiul mort pentru tanc.” Constantin Isac fusese rănit în picior și sângera.

S-a depărtat în fugă spre cel mai apropiat bloc. Toată noaptea și-a petrecut-o sub o Skoda 120L. Sângera, înghețase de frig, dar cel puțin nu era în bătaia focului. Și s-a tras aproape toată noaptea.

„Teroriștii” uciși – scuipați și arși cu țigara

„Dimineață – continuă Isac –, după ce am primit primul ajutor de la un prieten care locuia în apropiere, avocatul Nicolae Ivan, m-am dus la Policlinica Drumul Taberei, unde am zis că mă cheamă Dinescu. Mi-au făcut un antitetanos și am aflat că în timpul nopții a trecut pe-acolo un camion cu soldați și au întrebat dacă au fost aduși răniți acolo. Mă căutau pe mine.”

Isac, împreună cu amicul său, a revenit apoi în fața MApN. „Situația era alta decât cea pe care o știam. ABI-urile erau așezate acum împreună, deși în timpul luptei se aflaseră la 20 de metri unul de altul. Cineva scrisese pe ele cu cretă TERORIȘTI. Trosca împreună cu alți doi uslași uciși fuseseră descheiați la vestoane. Gradele le fuseseră smulse, unii din oamenii strânși acolo îi scuipau și le stingeau țigările pe față.

Începutul mistificării

În după-amiaza aceleiași zile de 24, Isac s-a dus la sediul CC, unde a cerut să vorbească cu Dan Iosif, ca să-i spună ce s-a întâmplat la MApN. „Când a venit Iosif, acesta mi-a spus că, dacă nu plec, va trage cu automatul în mine. M-am dus apoi la TVR și am încercat să intru în studio. Mi s-a interzis. Pe 7 ianuarie 1990 am fost la generalul Militaru. I-am povestit ce s-a întâmplat la Orizont. Mi-a zis că sunt nebun. Că de-acolo nu a ieșit nimeni viu.”

Pentru Constantin Isac devenea din ce în ce mai clar că se încerca mistificarea evenimentului. Ani de zile, mai apoi, Constantin Isac a încercat să restabilească adevărul. „Au avut nevoie de morți. Au avut nevoie de «teroriști»! De-aia ne-au chemat acolo, ca să ne omoare! Am înregistrările cu discuțiile prin radio dintre Trosca și baza USLA, din care reiese clar că cei de la MApN știau că trebuie să sosim. Știa și generalul Militaru, știa și colonelul Ardeleanu (comandantul trupelor USLA – n.a.).

Știau toți. Au trecut 31 de ani. Am fost rănit, mi-am pierdut auzul la urechea dreaptă, după noaptea aia în care am stat pe jos, în ger, m-am ales cu reumatism articular. Dar am fost etichetat ca terorist, mincinos, escroc, după cum a afirmat chiar Sergiu Nicolaescu, pe când era șeful Comisiei senatoriale pentru aflarea adevărului despre Revoluție. L-am dat în judecată, dar l-a salvat imunitatea de parlamentar.

Am participat la manifestația din 21 decembrie, am fost membru fondator al CFSN, am fost printre cei care au deschis emisia în Studioul 4 al TVR, l-am arestat pe generalul Ilie Ceaușescu (pe 22 decembrie, în sediul MApN, înarmat cu un pistol luat, în secretariatului gen. Ilie Ceaușescu, de la colonelul Alexandru Barbu – n.a.). Ce trebuia să mai fac ca să fiu luat în serios?”

Au trecut 32 de ani și Constantin Isac nu a renunțat la lupta pentru stabilirea adevărului despre acea terifiantă noapte. Isac, azi în vârstă de 69 de ani, este acum om de afaceri. Este căsătorit, are doi copii și trei nepoate.

Mulți s-au prăpădit și au dus în mormânt secrete teribile. Generalul Militaru, colonelul Ardeleanu, generalul Gușe… și alții. Unii, în schimb, deși încă vii, au ales tăcerea mormântală. Mulți știu că adevărul despre acele zile încă poate ucide. Constantin Isac nu renunță însă; este hotărât să pună cap la cap toate datele, toate informațiile pe care le deține și să publice o carte prin care să scoată la iveală adevărul despre masacrul de la Orizont.

Grupul Trosca, lichidat în fața Ministerului Apărării Naționale:

• Gheorghe Trosca (colonel, șef de Stat Major în cadrul USLA),
• Eugen Trandafir Cotună(locotenent-colonel),
• Andrei Ștefan (sublocotenent),
• Ion Muicaru (sublocotenent),
• Emil Oprea (sublocotenent),
• Florin-Constantin Surpățeanu (sublocotenent),
• Teodor Neagoe (sublocotenent),
• Ion Costache (sublocotenent).

Dumnezeu să-I odihnească în pace!