INTERVIU. Secvențele unui mare rol, Danciu – Gol. Fostul atacant de la Dinamo și Steaua putea ajunge la Craiova sau Rapid. „Răzvan m-a vrut în Giulești, regret că nu am lucrat mai mult cu el”

Cătălin Mureșanu 13.10.2020, 18:34
INTERVIU. Secvențele unui mare rol, Danciu – Gol. Fostul atacant de la Dinamo și Steaua putea ajunge la Craiova sau Rapid. „Răzvan m-a vrut în Giulești, regret că nu am lucrat mai mult cu el”

Impact.ro vă prezintă, într-un interviu de colecție, viața și opera lui Ionel Dănciulescu. În ziua în care s-au împlinit 27 de ani de la debutul său în Divizia A, respectiv 7 ani din momentul în care s-a retras din activitate, al doilea cel mai prolific golgheter al fotbalului românesc vorbește, fără perdea, despre o carieră de invidiat:
-Juniorul Dănciulescu și problemele cu ritmul cardiac
-Trecerea la Dinamo și transferul forțat în Turcia
-Cum a ajuns la Steaua și care este marele campion care l-a vrut, cu orice preț, în Ghencea
-Revenirea la Dinamo și care a fost „cea mai bună decizie din carieră”
-Momentele de groază trăite în „Ștefan cel Mare” și cum i-a recucerit pe fanii „câinilor”
-Marea decepție- meciul cu Lazio- și curiosul arbitraj din jocul cu Unirea Urziceni
-Antrenorii care i-au marcat cariera și tehnicianul alături de care ar fi vrut să lucreze mai mult
-Oferta neștiută de la Rapid
-Dănciulescu la costum, noua carieră de oficial și dezamăgirea mandatului de antrenor
-De la problemele cu ritmul cardiac, la energizantele fără de care nu putea intra pe teren

Interviu cu Ionel Dănciulescu. Poveștile neștiute ale unei cariere cum fotbalul românesc n-a avut

Salut, Danciu. Puțini știu prin ce ai trecut tu pentru a reuși în fotbal, mă refer aici, în primul rând, la problemele de sănătate din perioada junioratului. Poți să ne povestești?
Pentru mine devenise o rutină, din trei în trei luni știam că sunt condamnat la această navetă. Eram copil și aveam tren la 5 și 20 de la Slatina, mergeam la București de unul singur, apoi luam autobuz. Patru sau cinci ani a durat. Am avut probleme legate de extrasistole (n.a. contracții ale inimii care diferă de ritmul normal, neregularitate temporară a ritmului cardiac) și trebuia să iau viza medicală din trei în trei luni. La un moment dat mi-au spus că nu o să mai primesc viza dacă nu mă operez de amigdalită. A trebuit să fac această intervenție. Luam Aspacardin, iar problema era că aceste bătăi neregulate ale inimii, la efort, dispăreau, iar pe mine, când mă duceam la vizita medicală, mă puneau la EKG, apoi mergeam în altă cameră să fac, șase minute, proba de efort, dădeam la bicicletă, când terminam țineau patul gol, băteau în perete și strigau: „vineee”, mă așezam în pat, îmi puneau aparatele și așa eram ok.

Cât timp te-ai confruntat cu această problemă?
Până la 19-20 de ani, apoi a dispărut brusc, cam când am ajuns în primul sezon la Steaua. Însă nu-mi mai dădeau viză să joc dacă nu mă operam. Au fost momente când mă gândeam de ce trebuie să mi se întâmple mie. Nu era confortabil.

Apropo! Știi ce dată este azi? (n.a interviul a avut loc pe 6 octombrie) La data de 6 octombrie 1993, Ionel Dănciulescu debuta în Divizia A, într-un meci Electroputere vs Universitatea Craiova 2-2
Recunosc că nu mai știam! Și mulțumesc că mi-ai reamintit. Frumoasă amintire. Emoții, un vis devenit realitate, nu credeam că o să debutez, sincer nu îmi mai aduc aminte ce s-a întâmplat în acel meci, știu că, sper să mă corectezi tu, am făcut egal. Știi cui i-am marcat primul gol în prima divizie?

Cu 214 goluri înscrise, Danciu-gol este al doilea cel mai bun marcator din istoria fotbalului românesc după Dudu Georgescu- 252 goluri. 3 titluri , 4 cupe, 3 supercupe și două titluri de golgheter a câștigat Dănciulescu în tricoul lui Dinamo

Da! Ai înscris împotriva lui Dinamo. Apropo, cum ai ajuns la Dinamo?
Eram la Electroputere și, după ce am jucat barajul la Brașov pentru a rămâne în Divizia A, pierdut contra celor de la Poli Iași, a venit domnul Mircea Stoenescu și m-a întrebat dacă vreau să vin la Dinamo. Mi-am dat acceptul, după care, la câteva zile, domnul Rodion Cămătaru a inițiat discuțiile pentru a mă lua la Universitatea Craiova, însă, chiar dacă nu semnasem vreun act cu Dinamo, cuvântul meu a fost sfânt. Pentru zona noastră, la Slatina, Universitatea era un magnet, însă eu așa am fost, mi-am dat cuvântul și nu puteam da înapoi. Și cred, chiar dacă eram un copil, că am ales bine.

Apropo de copilărie, la miuța din spatele blocului, cine te visai, ce număr aveai scris pe spate cu creta?
La început aveam numărul 1, eram portar (râde). Trecut cu șablon și cu cremă de ghete, mănușile erau de la tata, de la fabrică, ceva de sudor. Mi-a plăcut mult Dorin Mateuț, apoi Ilie Dumitrescu și, chiar dacă nu ne asemănăm ca stil de joc, Rodion Cămătaru. Mă încânta, îmi plăcea extrem.  (n.r. este ani, Dorin Mateuț și Ionel Dănciulescu au fost colegi în atacul lui Dinamo)

Cum a ajuns la Steaua. Misterul se risipește după atâția ani

Revenim la Dinamo, cum a fost debutul tău?
Cred că într-un meci cu Levski Sofia, în Cupa UEFA, am fost titular și m-am accidentat în minutul 7, după primele etape, conducerea a hotărât să meargă pe tineri și am început să joc mai mult, am evoluat bine, am dat, dacă nu mă înșel, vreo 14 goluri în acel sezon. Era o perioadă de căutări,cu foarte mulți tineri. Îmi aduc aminte și de singurul meci al meu în liga secundă din România, după ce Dinamo m-a trimis să joc la Câmpina, în rest, în țară, am evoluat doar în prima divizie.

Și, după două sezoane bune, ai fost vândut, la pachet cu Coporan, în Turcia, la Altay Izmir…
Nu am vrut să plec. Au fost și ceva probleme din partea mea, m-am supărat cu nea Cornel Țălnar, eram un tip care nu prea se exterioriza, nu vorbeam, stăteam to timpul nemulțumit, până când am avut o discuție cu Cristi Borcea, cu nea Cornel, am vorbit toți trei și lucrurile s-au reglat. După un sezon foarte bun nu am știut să-mi gestionez firimitura mea de succes… Mi-am dorit să rămân în țară, nu am plecat cu inima deschisă. Era un campionat destul de bun, câștigam mult mai bine decât la Dinamo, vorbeam cu prietenii în țară, mă gândeam tot timpul acasă, la Dinamo, nu eram împăcat sufletește.

Te gândeai la Dinamo și ai semnat cu Steaua…
La un moment dat am zis că plec, turcii nu au vrut să-mi dea drumul, însă mi-au spus că, dacă vreau să ne despărțim, o s-o fac la pachet cu Coporan, așa cum venisem, amândoi pentru 400.000 de dolari, sumă pe care Dinamo o primise în contul nostru. Dinamo nu avea banii ăștia, iar Steaua a plătit. Domnul Gațu, care era atunci era președinte la Steaua, a tras foarte mult ca eu să vin și așa am ajuns la Steaua. La fel, m-a dorit foarte mult domnul Pușcaș. Îmi aduc aminte că a existat o discuție și la FC Național, însă cei de la Steaua au avut banii.

Pentru cariera ta a fost de o perioadă pe care nu ai negat-o niciodată, te-ai simțit foarte bine la Steaua. Eu cred că era o echipă pe stilul tău, juca un fotbal direct pe poartă, în viteză…
Așa e. Dacă te prindea pe contraatac, pur și simplu, te omora. Gîndește-te că erau Denis Șerban, Cătălin Munteanu, eu, plus fotbaliști cu experiență senzațională: Rotariu, Răchită, Matei, Ritli. Am lucrat cu antrenori excepționali, cu Mihai Stoichiță, Jenei, Victor Pițurcă…

Danciulescu in tricoul Stelei. O imagine care trezeste cosmaruri fanilor dinamovisti trecuti de 35 de ani. La roș-albaștri a câștigat 2 titluri, o Cupă și o Supercupă

Totuși, de numele lui Pițurcă se leagă și îndepărtarea ta de la Steaua…
Așa a fost, însă, dacă stau să mă gândesc și să dau timpul înapoi, cred că a fost cea mai bună decizie pe care am luat-o în carieră, întoarcerea la Dinamo.

Dacă te-aș fi întrebat la câteva luni după revenirea ta în Ștefan cel Mare cred că mi-ai fi răspuns altfel…
Chiar dacă a fost greu, dureros, din punctul meu de vedere nu cred că mai puteam să am vreo creștere profesională la Steaua, nu prea mai eram eu, nu mă mai regăseam, nu aveam motivație.

Cât a plătit Dinamo pentru tine?
Dacă nu mă înșel, 350.000 de dolari.

Episoadele scandalului cu fanii lui Dinamo

De unde oprobriul fanilor dinamoviști la adresa ta? E clar că revenirea ta în țară, la Steaua, a fost văzută ca o tradare. Însă te întreb, gesturile tale, mai ales după ce marcai în poarta lui Dinamo, bucuria ta la adresa galeriei dinamoviste, declarațiile, nu crezi că au contat?

Daaa. Recunosc. Am puterea să spun că am greșit enorm și aceste gesturi m-au urmărit. Am puterea să o spun, mi-am cerut și scuze, apoi am lăsat timpul să decidă, am înghițit, am dus, au fost niște erori ale mele. Într-o oarecare măsură mi-am meritat soarta, însă nu mă așteptam să fie atât de dur, de durată, de greu. Erau momente în care îmi doream să plec. Erau meciuri în care nu îmi doream să intru pe teren. Până la urmă a trecut și am reușit să le recâștig respectul suporterilor dinamoviști. Cristi Borcea a fost foarte încăpățânat, spunea mereu: „nu-l dau, nu-l dau, nu-l dau”.

Când ai depășit această cumpănă?
Nu știu când, însă știu cum. Cu ajutorul lui nea Ando (n.a. Ioan Andone), un antrenor căruia-i port un respect deosebit. Și am auzit, din nou, „Danciu, Danciu, Danciu –gol„ din tribună, a fost o eliberare sufletească pentru mine. Vrei să-ți spun ceva?

Te rog!
Până la urmă, respectul față de o echipă ți-l câștigi pe teren, noi la declarații, în România, suntem cei mai buni, dar dacă nu o arăți pe teren, e în van.

Mi-ai spus de Ioan Andone, însă a mai fost cel puțin un antrenor care a reușit să te ridice la un nivel uluitor, Mircea Rednic
Da. Exact. Și lui îi port un repect deosebit. O perioadă uluitoare în care am cucerit ultimul titlu pentru Dinamo.

Ionel Danciulescu, dupa ce a marcat pe Ghencea pentru Dinamo in anul in care ”cainii” luau ultimul lor titlu, 2007

O să te provoc. Unde crezi tu că s-a rupt acel Dinamo?
Sigur bați la meciul cu Lazio. Partida de la București este regretul carierei mele!

Două momente controversate: meciul cu Lazio și banii de la Gigi Becali

S-a discutat mult despre acel joc, s-au spus multe, au fost acuze de blat, tu cum comentezi?
Nu cred, n-am nicio dovadă…

Dar nu pari așa de sigur când oferi acest răspuns?

Îmi doresc să nu fi fost ceva, altfel e dureros, e dureros, e dureros! Păcat de echipă, de jucători, de miile de suporteri, ar fi o pată neagră pentru fotbalul românesc.

Până la meciul cu Lazio, o să-ți punctez partida în care Dinamo a jucat pentru o primă oferită de Gigi Becali (n.a. meciul cu CFR Cluj). Eu cred că e un moment foarte important
Dacă a dat Gigi Becali banii respectivi la echipă, înseamnă că doar cei din conducere știu! Noi știm că am primit o primă pentru câștigarea campionatului. Asta a fost tot, acționarii știu dacă banii au venit de la Gigi Becali.

Dar imediat după meci, a doua zi, nu s-au întâmplat anumite lucruri ciudate la echipă?
Din suma repectivă lipseau niște bani și atunci au pornit nemulțumirile. Vina nu i-a aparținut lui Mircea Rednic, banii respectivi lipseau din altă parte, cei din conducere i-au oprit, pentru a da prime. Noi ne înțelesesem pentru o anumită sumă.

Cu cine?
Cu cei din conducere! Iar apoi au dispărut niște bani, însă, până la urmă, au ajuns la echipă.

Crezi că episodul acesta are legătură cu Lazio, la nivel de vestiar, de atmosferă?
Nu cred. Ne-am dorit să ne calificăm. Trei reprize din patru am fost la un nivel foarte bun și nu am reușit să trecem de italieni. E un pic supărător. După ce ne-au egalat la București, noi trebuia să jucăm, nu era nimic pierdut, însă noi am căzut din punct de vedere mental.

Te întreb și de momentul Urziceni, ce s-a întâmplat, un alt moment care ar fi putut schimba cursul pentru Dinamo?
Știe toată lumea. Toți s-au bătut să vină arbitru străin, a venit unul care cred că era în primul an, a făcut ce a făcut, gol valabil la mine, penalty la Simao și câte și mai câte…

Te întrerup, îmi cer scuze! Știi că s-au spus anumite lucruri despre acest arbitru, tu, din teren, un fotbalist cu o așa experiență, cum ai simțit?
Dacă stau și mă gândesc la toate greșelile din meciul respectiv…tot ce e posibil! Peste ani am auzit și eu discuțiile, se vorbește. Sunt niște lucruri evidente, nu cred că stai să te gândești că e o zi proastă a arbitrului respectiv. Așa se vorbește, că acest arbitru nu ar fi ajuns întâmplător acolo.

”Ca antrenor e bun, dar pe partea umană…”

Dacă te-aș fi întrebat același lucru imediat după meci, ce ai fi răspuns?
Nu știu ce să spun, probabil că același lucru, pentru că penalty a fost, gol valabil a fost, el știe ce a fluierat înainte, că nu s-a întâmplat absolut nimic. Uite ce se întâmplă acum împotriva lui Dinamo, nu ai cum să greșești împotriva acestei echipe de maniera asta, e strigător la cer!

Și a venit o nouă șansă pentru tine în străinătate, după Altay Izmir și Shandong Luneng, a urmat Hercules Alicante. Ai jucat bine, ai înscris multe goluri însă, din nou, după un sezon te-ai întors la Dinamo. De ce?
Am fost dezamăgit de Esteban Vigo. Nu aș fi plecat din România dacă el nu ar fi fost antrenor la Hercules. Să nu mă înțelegi greșit, este unul dintre cei mai buni antrenori alături de care am lucrat, dar…pe partea umană… Atunci când s-a terminat campionatul exista o clauză, stipula că dacă ei îmi dau o sumă de bani, pot renunța la mine. Eu am crezut că, după ce am promovat, contractul meu o să se prelungească. Mă așteptam ca Esteban să discute cu cei din conducere, însă el mi-a spus că nu e problema lui și este a conducerii. Le-am spus că totul în viață se plătește, anul următor au retrogradat în Segunda, după au retrogradat din nou.

25 de meciuri a bifat Dănciulescu la Hercules Alicante, perioadă în care a reușit să înscrie de 10 ori

25 de meciuri a bifat Dănciulescu la Hercules Alicante, perioadă în care a reușit să înscrie de 10 ori

Și ai revenit la Dinamo. O să vreau să te întreb despre momentul retragerii, mulți au spus că ai fi putut să mai joci cel puțin un sezon
Retragerea mea a fost mai mult forțată!

Din nou accepți un compromis!
Pur și simplu au spus dacă vreau un post în conducere, că facem un meci de retragere.

Cine ți-a propus acest lucru?
Era domnul Anghelache.

Regreți că ai acceptat această ofertă lansată printre măsele?
Nu regret. E adevărat că simțeam că aș fi putut să mai joc. Puteam să merg și în altă parte, am avut ofertă de la Universitatea Cluj, însă eu mi-am dorit să mă retrag de la Dinamo, acesta era obiectivul meu. Și știi ceva, acum o să te surprind eu.

De ce n-a jucat mai mult la echipa națională

Ai mingea la picior!
Ultimul meu meci în Liga 1 este tot pe 6 octombrie… 2013. Atunci am renunțat la ghete. Un joc cu Ceahlăul!

Și a urmat o serie lungă de funcții la costum. Poți să-mi enumeri ce posturi ai avut?
Director general, director sportiv, antrenor…

Momentul în care Dănciulescu a îmbrăcat pentru prima oară costumul de conducător, alături de patronul Ionuț Negoiță

Aici am vrut să ajung
Nici de această nu a vrut. Am acceptat tot pentru binele lui Dinamo, din dragoste pentru club, mai erau patru etape. Dacă exclud meciul de la Giurgiu, aici mă refer proporțiile scorului (n.a. Astra s-a impus cu 6-1), am bătut Gaz Metan, Universitatea Cluj, am făcut egal cu Petrolul, o echipă bună. La meciul cu Astra am fost dezamăgit de atitudinea jucătorilor, chiar dacă, după meci, am ieșit și le-am luat apărarea. Nu mă gândesc la absolut nimic, a fost o zi nefericită. Consider că, acceptând să preiau echipa în acel moment, m-am aruncat cu capul înainte.

Consideri că atunci s-a terminat cariera antrenorului Dănciulescu?
Eu nu am vrut să devin antrenor! Cunosc foarte mult fotbal, am veleități, am ochi la jucători, când am fost întrebat, am răspuns, însă îți repet, eu nu am vrut să devin antrenor.

La nivelul conducerii dinamoviste ai lucrat cu foarte mulți oameni. Au fost, pe rând, Anghelache, Stanciu, Dinu Vamă, Mutu, David, Bălănescu.
Și nu a fost coerență în nimic. Se vorbea de proiecte și, întodeauna, lucrurile se schimbau pe parcurs. Când a fost David cred că treaba se făcea cel mai profesionist, chiar dacă nu venea din fotbal, consider că a fost cel mai eficient ca președinte, ancorant în realitate, un tip cerebral. Îți dau un exemplu: David era omul care te punea să semnezi pentru jucători, fotbaliști propuși care, până la urmă, s-au adeverit că nu erau de Dinamo. Trebuia să mă uit la jucători, să fac un referat, să-mi spun opinia și să semnez.

Echipa națională este un minus al carierei tale?
Oblemenco, Dumnezeu să-l odinească, cam câte meciuri are la echipa națională? Și eu mă compar cu el? Hai să-ți spun ceva, în perioada aia am prins foarte mulți jucători de valoare, a fost și momentul în care am plecat de la Steaua, au venit și antrenorii respectivi la echipa națională. Rămân cu amintirea meciului cu Germania.

8 selecții și două goluri a strâns Dănciulescu la echipa națională

De ce te ferești, e vorba de Victor Pițurcă!
Da. Avea alți preferați. Asta e. Știi ce am regretat foarte mult?

Ce anume?
Că nu am lucrat mai mult cu Răzvan Lucescu.

Ai avut ofertă de la Rapid?
Da! Când am venit din Spania. El m-a vrut foarte mult, am vorbit cu el la telefon, însă am ales, din nou, Dinamo.

O ultimă întrebare. Am început interviul vorbind despre problemele tale cu ritmul cardiac, probleme care ar fi putut să își afecteze viața sportivă. Îmi aduc aminte că, la Dinamo, nu intrai pe teren fără să nu bei două energizante…
(Râde) Da, știu ce zici, așa e, nu intram pe teren fără să nu descarc două cutii. Era o chestie în capul meu, aveam eu impresia că mă ajută. Cât am jucat am băut energizant, știu că e nociv, însă înaintea oricărui meci băgam câte două. Nu cred că a fost vreun meci în care să intru și să nu beau. După ce m-am lăsat de fotbal, m-am lăsat și de energizante