19:10
Încetinirea îmbătrânirii este una dintre marile ținte ale medicinii, dar procesul prin care aceasta are loc a rămas încă un mister, în ciuda progreselor cercetării și tehnologiei. Dar, un studiu nou s-ar putea să fi găsit un răspuns la această problemă, iar acesta este în legătură cu ceea ce se numește „transcripția genelor”.
Încetinirea îmbătrânirii, ba chiar reversibilitatea procesului, este încă un vis îndepărtat al omenirii. Dar un nou studiu publicat în revista științifică Nature poate fi o bază solidă pentru înțelegerea procesului și, totodată, intervenția asupra lui.
Cercetătorii de la Universitatea din Köln din Germania au descoperit că transcripția genelor – procesul prin care o celulă face o copie ARN a unei catene de ADN – devine mai rapidă odată cu vârsta, dar mai puțin precisă și mai predispusă la erori. Ei au aflat, de asemenea, că anumite procese ne-ar putea ajuta să inversăm acest declin.
„Acesta este, până acum, singurul moment „Evrika!” din viața mea. Adică, acesta este un tip de descoperire pe care nu o faci o dată la două zile”, a spus dr. Andreas Beyer, cercetătorul principal, care a numit descoperirile „foarte importante”.
„Este o furtună pe Twitter. Unii colegi sunt foarte încântați”, a declarat el pentru Euronews Next.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Transcripția este fundamentală pentru cercetarea lui Beyer, deoarece este procesul prin care o celulă face o copie ARN a unei bucăți de ADN. Această copie este importantă, deoarece poartă informația genetică necesară pentru a produce noi proteine într-o celulă. Proteinele determină sănătatea și funcția celulelor, iar celulele structurează apoi toate ființele vii.
Înainte ca Beyer și echipa sa să-și înceapă proiectul lor de investigație în urmă cu zece ani, studiul tipic privind îmbătrânirea „s-a uitat doar la expresia diferențială a genelor”, spune Beyer. Studiile anterioare, explică el, puneau întrebări precum „ce gene sunt activate și ce gene sunt oprite când îmbătrânești?”, dar și „cum schimbă asta reglarea sau metabolismul în celulă?”.
Studiile anterioare au demonstrat deja că dietele sărace în calorii și inhibarea semnalizării insulinei poate întârzia îmbătrânirea și extinde durata de viață la multe animale.
De-a lungul vieții, celulele noastre se regenerează, „dar fiecare celulă este diferită, iar ceea ce le face diferite sunt diversele gene care activează în ele. Această activitate se numește transcripție”, a spus Beyer. Pentru că genele dau sens celulelor, această transcripție trebuie să fie fără greșeală.
„Trebuie să creezi cantitatea corectă de transcripții pentru fiecare genă și să ai copia fidelă a secvenței genei, dar, de asemenea, trebuie să activezi exact genele de care celulele au nevoie pentru a funcționa așa cum trebuie”, a adăugat omul de știință.
Există multe tipuri de celule în corpul uman: celule nervoase, musculare, ale sângelui ale pielii și așa mai departe. Pentru că fiecare dintre ele îndeplinește o funcție diferită, un set diferit de gene este activat în fiecare dintre aceste tipuri de celule. „Mașina”, așa cum a botezat-o Beyer, responsabilă de realizarea copiilor transcripțiilor secvențelor genetice se numește Pol II (polimerază ARN II).
În experimentele lor, Beyer și echipa sa au vrut să vadă dacă există vreun impact a încetinirii vitezei cu care acționează Pol II și au redus numărul de transcripții. Cercetarea a implicat 26 de specialiști din șase laboratoare diferite. Prima oară efectul a fost dovedit pe viermi, șoareci și musculițe de oțet modificate genetic pentru a inhiba semnalizarea insulinei, iar șoareciii au primit și o dietă scăzută în calorii.
Echipa a urmărit, după aceea, rata de supraviețuire a musculițelor de oțet și a viermilor care purtau mutația care încetinea Pol II, iar animalele au trăit cu 10% până la 20% mai mult decât cele nemodificate genetic.
Când cercetătorii au folosit editarea genetică pentru a inversa mutațiile din viermi, durata de viață a acestora s-a scurtat. Pentru a testa aceste lucruri pe oameni, oamenii de știință au folosit mostre de sânge atât de la persoane tinere, cât și de la cele în vârstă.
„Când am comparat celulele tinere cu cele mult mai bătrâne, in vitro, am obținut exact aceleași rezultate”, a spus Argyris Papantonis, unul dintre autorii principali ai studiului.
Rezultatele identice obținute la specii diferite a confirmat că „este vorba de un fenomen generalizat, ce se aplică îmbătrânirii și nu doar unui singur model, al musculițelor de oțet, de exemplu”, a adăugat și Beyer.
„Studiul nostru spune că o dietă sănătoasă redusă în calorii va îmbunătăți calitatea transcripției producției de ARN în celulă. Iar acest lucru va avea efecte benefice pe termen lung”.
De asemenea, cercetătorii au afirmat că descoperirile pot ajuta la prevenirea manifestărilor cancerului care e, „o boală a vârstei a doua din cauza erorilor (de transcripție genetică). În plus, ele sunt de folos „pentru mai buna înțelegere a ceea ce se întâmplă atunci când îmbătrânim și, în ultimă instanță, mai buna înțelegere a modului în care putem interveni pentru a încetini acest proces și extinde durata vieții”.
