SPECIAL

Grigore Vasiliu Birlic, geniul refuzat la admitere de șapte ori pentru că scuipa când vorbea. Și-a pus singur numele după o piesă de teatru

Dan Mlădinoiu 30.11.2022, 13:35
Grigore Vasiliu Birlic, geniul refuzat la admitere de șapte ori pentru că scuipa când vorbea. Și-a pus singur numele după o piesă de teatru

Grigore Vasiliu s-a născut pe 24 ianuarie 1905, în familia unui mic negustor  din Fălticeni. În copilărie a vrut să ajungă clovn la circ, dar a fost potolit de către tatăl său. A absolvit în anul 1924 cursurile Liceului „Nicu Gane” din orașul său, făcând parte din prima promoție a liceului.

Grigore Vasiliu Birlic, geniul refuzat la admitere de șapte ori

La dorința familiei sale care considera actoria ca fiind o meserie neserioasă, Grigore Vasiliu se înscrie la Facultatea de Drept din Cernăuți. În paralel, până a-și lua licența în drept, a făcut figurație la Teatrul Național din localitate pentru a-și câștiga traiul. Remarcat de directorul instituției este distribuit pentru prima dată în rolul unui tâmpit din comedia „Musca spaniolă”  adaptată de dramaturgul Tudor Mușatescu și de regizorul Sică Alexandrescu. Fiind peltic, a fost „mai gâgă decât ar fi cerut textul”. Astfel, a avut încă de la început un succes răsunător.

Ca urmare, este angajat ca actor la Teatrul Național din Cernăuți. Aici Grigore Vasiliu cucerește simpatia publicului, fiind aplaudat mai ales datorită rolului Dandanache din piesa „O scrisoare pierdută” a lui Ion Luca Caragiale. Pentru a fi admis la Conservatorul de Artă Dramatică din Cernăuți a trecut prin nu mai puțin de șapte tentative nereușite.

Motivul pentru care a intrat cu greu la Conservator era un defect de vorbire, explicat de Birlic mai târziu: „eram peltic și scuipam când vorbeam”. Defectul s-a transformat însă într-unul dintre atuurile actorulului. Mai târziu, în 1933, s-a mutat la Conservatorul din București.

Timp de un deceniu a jucat pe scenele diverselor companii particulare în diferite piese,  fiind vedetă în special la Teatrul Vesel. Acest teatru înființat de către renumiții Sică Alexandrescu și Tudor Mușatescu, ce avea să-și continue activitatea până în 1940, își ținea spectacolele într-o sală mică dintr-un pasaj al Bulevardului Elisabeta.

„Asul” devenit poreclă

Din această perioadă îi vine și porecla, transformată mai târziu în supranume, Birlic, care era titlul unei piese scrise de doi vienezi adaptată special pentru el de dramaturgul Tudor Mușatescu și de regizorul Sică Alexandrescu. Acțiunea piesei era localizată în nordul Moldovei, eroul principal, un funcționar, purtând numele de Costache Perjoiu, zis Birlic.

Grigore Vasiliu Birlic
Grigore Vasiliu Birlic

Cu rolul titular din farsa Birlic, tânărul Grigore Vasiliu a repurtat un succes uriaș, astfel încât a ajuns să se identifice cu personajul și să-i adopte numele. Mai întâi o poreclă ce stârnea râsul, Birlic (cuvânt de origine turcă însemnând asul de la cărțile de joc) a devenit o marcă pe care actorul a adăugat-o numelui său, transformând-o în renume.

Sică Alexandrescu și Tudor Mușatescu au creat pentru actor aproape exclusiv spectacole comice, cel mai adesea cu piese ușoare, din repertoriul bulevardier. Sică Alexandrescu montează piesă după piesă cu Birlic în rolul principal, toate având un mare succes la public.

Birlic a impresionat publicul și criticii teatrali prin creațiile sale actoricești complexe, având capacitatea de a trece foarte ușor de la un rol din registrul tragic la un rol din registrul comic și invers. În anul 1934 a debutat în cinematografie alături de Stroe și Vasilache în filmul Bing-Bang, peliculă care s-a păstrat și azi. A fost căsătorit de două ori, mai întâi cu Angela Mateescu, apoi cu Valeria Nanci, dar nu a avut copii.

Genialul actor de comedie

Datorită talentului artistic Grigore Vasiliu Birlic a fost impus ca director și patron al mai multor companii teatrale. Totuși, legea comunistă a teatrelor din anul1947 a făcut ca Birlic să reziste în această postură numai un an, fiind înlocuit din funcție. Instalarea la putere în România a regimului comunist l-a prins în plină glorie. Se întoarce ca actor la Teatrul Național din București, după naționalizarea teatrelor particulare. Ulterior, i s-au acordat titlurile de Artist Emerit și de Artist al Poporului.

Radu Beligan îl consideră un „geniu al comediei, al umorului românesc”, așezându-l alături de Constantin Tănase . Criticii au spus că umorul și fizionomia sa l-ar fi putut propulsa într-o extraordinară carieră internațională, dacă nu ar fi fost captivul unei cinematografii marginale. Dincolo de teatru, a jucat în peste 25 de filme, într-o perioadă în care numărul realizărilor cinematografice era redus.

Ce spunea Birlic despre Caragiale:

„Ca unul dintre actorii care am interpretat cele mai multe personaje-13-din opera marelui nostru dramaturg, îl evoc cu afectuoasă recunoștință și pentru succesele actoricești pe care mi le-a prilejuit. Au constituit pentru mine, în cei peste 35 de ani de teatru, o adevărata școală a măiestriei actoricești, personaje ale maeștrilor dramaturgiei noastre. Șapte roluri în cele patru comedii”.

Actorul era conștient de faptul că arta căreia i se închină este perisabilă:

„Spre deosebire de arta scriitorului, a pictorului și a muzicantului, arta actorului este, din păcate, perisabilă! Din creația lui nu rămâne nimic. Cinematograful biruie astfel o fatalitate dând actorului un pic de acces la nemurire. (…) Eu, Birlic cel din sală, îl urmăresc pe Birlic de pe ecran, dându-mi seama că el va supraviețui, că această imagine a artei mele va continua să trăiască în ochii unui spectator care nu s-a născut încă”.

Un talent de excepție sub o mască ilară

Nici aspectul fizic nu l-ar fi ajutat prea mult în cariera de actor, dacă la mijloc nu ar fi fost talentul lui excepțional. „Avea un fizic împotriva tuturor canoanelor profesionale. Era un om mărunţel, insignifiant, cu o figură caricaturală. Iar în mijlocul acestei feţe ilare se aflau doi ochi de o infinită tristeţe, doi ochi de câine bătut. Acest contrast crea un soi de tensiune care era însăşi esenţa artei lui. El juca precum un echilibrist care merge pe-o sârmă, atent să ţină această cumpănă fragilă între tragic şi comic (…)”, spunea Radu Beligan despre Birlic.

Marele Birlic, un om sensibil și emotiv

Datorită talentului nativ, Grigore Vasiliu a devenit un actor deosebit de apreciat, iar ulterior a devenit director și patron al mai multor companii teatrale. Birlic „umplea” scena, dar în spatele ei, marele actor se transforma. La rândul său, un alt actor de seamă al teatrului românesc, Ion Dichiseanu, puncta:

„Grigore Vasiliu Birlic era o persoană extrem de emotivă. În afara scenei, nu lega două vorbe! Țin minte că, înainte de a ieși în fața oamenilor și a le spune câteva cuvinte, înainte de premiera filmului „Titanic Vals”, stătea în culise și se întreba panicat: „Ce mă fac, ce mă fac?”, în timp ce-și freca nervos mâinile. Din când în când, se ducea și se uita, din spatele cortinei, la publicul din sală, apoi revenea speriat în culise și începea iarăși să se văicărească”.

Grigore Vasiliu Birlic
Grigore Vasiliu Birlic

Simțind că se apropie momentul plecării sale de pe scena vieții, Birlic a cerut impresarului Gaby Michăilescu să reia pentru public piesa de succes care l-a consacrat: „Birlic”, la care a fost și regizor. Alături de el, au jucat actori de un strălucit renume cum ar fi: Silvia Dumitrescu-Timică, Alexandru Giugaru, Petre Ștefănescu-Goangă, Nicolae Gărdescu, Vasilica Tastaman, Antonescu-Cărăbuș. A fost ultimul său mare triumf.

Grigore Vasiliu Birlic s-a stins din viață la data de 14 februarie 1970 la București, fiind înmormântat în Cimitirul Bellu. În anul 2005 a fost emisă o monedă cu chipul actorului.

Ce s-a întâmplat cu celebra trupă Trident?
Urmăriți Impact.ro și pe