1. Declarațiile. Undeva în prima jumătate a liceului, când avalanșa de procese împotriva conducerii CNMV abia începuse, Oprescu a realizat că niște declarații de la copii MINORI ar fi o idee extraordinară. Așa că asta a și făcut. Venea la clasă, ne ruga să scoatem o foaie de hârtie. Noi ne speriam, crezând că ne dă vreo lucrare neanunțată, ca mai apoi să înceapă să ne dicteze „Subsemnatul, (cum vă cheamă), declar pe proprie răspundere că…” și adăuga un pretext care să pară inofensiv – ba că nu ne lasă Direcțiunea să avem laboratoare practice în sălile dedicate (era pandemie, nu făceam că nu aveam voie), ba că vine Domnul Director la noi la ore pe nedrept. Pentru că avusese grijă să își pregătească terenul (adică să ne sperie cu posibilitatea unei lucrări, ca să fim mai receptivi după la ce urma să ne propună), mulți dintre noi semnam. Apoi, Direcțiunea a aflat și declarațiile minorilor fără a avea în prealabil consimțământul părinților au luat sfârșit.
2. Diferențele dintre fete și băieți. Deși am fost la o clasă cu profil real, cu un număr egal de fete și băieți, stereotipurile de gen (însoțite adesea de acțiuni abuzive) erau la ordinea zilei. Băieții, că doar sunt băieți, aveau datoria de a fi cuminți și a ști fizica la perfecție. Altfel, dacă ieșeau la tablă și nu știau, se alegeau cu: markere aruncate după ei, batjocură în fața întregii clase și – un caz unitar – dați cu capul de tablă. Fetele, că doar suntem fete, aveam doar datoria de a fi frumoase. Nu trebuia să știm fizică, doar să ne menținem fizicul. Altfel, domnul Oprescu avea grijă să ne comunice orice schimbare: „Vai, ce ai slăbit. Nu îți stă bine așa!” (când eram clasa a 12-a și mâncam o dată pe zi de stres), „De ce Dumnezeu te-ai vopsit așa? Arăți mai bine naturală!” (unei colege, când și-a schimbat culoarea părului) și nelipsitul „Faci sport? Pari tonifiată.”. Vă reamintesc că toate aceste comentarii sunt adresate unor fete minore.Nu am cuvinte să descriu ce repulsie puteam să simt la fiecare oră de fizică. Nu doresc nimănui să simtă nevoia să se îmbrace mai larg în zilele de marți, ca să nu îi spună Oprescu iar că a slăbit. Nu doresc nimănui să stea cu ochii lipiți de caiet, ca să nu îi atragă iar atenția. Nu mai doresc copiilor și tinerilor din România să țină gura închisă ca să nu deranjeze. Fără să deranjăm, nu putem schimba nimic.