Editorial. Cursa cu obstacole și avatarurile sportului românesc

Dan Mlădinoiu 21.09.2020, 12:21
Editorial. Cursa cu obstacole și avatarurile sportului românesc

Devine tot mai limpede faptul că sportul nostru traversează o afurisenie (blestem) ce pare că nu-și va găsi contenirea. Cauzele sunt cu duiumul, efectele așijderea. Școlile și liceele cu profil de Citius, Altius, Fortius au intrat în zodia rara avis cu ascendent în Casa Leneviei.

Cursa cu obstacole și avatarurile sportului românesc

“Mens sana in corpore sano” a devenit un dicton latin anacronic, o impolitețe la adresa tineretului care și-a făcut din lâncezeală un idol. Printre puținele binefaceri comuniste se număra educația fizică, sportul în general, ca obiect cu importanță predat în școli. Cei cu evidente înclinații spre această latură a mișcării, agilității și dibăciei sau înzestrați nativ cu talent, au devenit în timp campioni europeni, mondiali, olimpici. Eram acolo. Pe sau lângă podiumurile de premiere.

Astăzi a devenit unul din domeniile decăzute din drepturile obligatorii ale unei societăți sănătoase atât fizic ca și moral. Pe atunci, exista o pepinieră asigurătoare de performanță, iar roadele sale se transformau în tot felul de diplome și medalii. În multe și diverse discipline. Evident, chiar dacă nu ne-am putut măsura forțele cu greii sportului mondial – Statele Unite, URSS, China, RFG, Marea Britanie  etc., cel puțin concuram și învățam de la ei.

În unele ramuri sportive am și excelat. Gimnastica, atletismul, handbalul, boxul canotajul, luptele, chiar și fotbalul uneori, au promovat mondial sportivi de temut și demni de luat în seamă. Iolanda Balaș, Nadia Comăneci cu al său prim 10 din istoria gimnasticii, Nicolae Linca (primul și deocamdată singurul campion olimpic roman la box, omul care a învins în finala de la Melbourne, din 1956, jucând cu o luxație la un deget al mâinii drepte), naționala de handbal masculin, cvadruplă campioană mondială, din care făceau parte legendarii Penu, Gațu, Gruia, Birtalan (golgheter, cu 43 de goluri), canotorii Elisabeta Lipă și Ivan Patzaichin cu 8, respectiv 7 medalii olimpice.

Cursa cu obstacole si avatarurile sportului romanesc
Cursa cu obstacole si avatarurile sportului romanesc

Regina apelor a cucerit 5 de aur, celălalt 4. Să nu uităm de reprezentativa de fotbal cu a sa remarcabilă performanță la Mondialul din ’94. De departe, ediția din 1984 (Los Angeles) a însemnat cea mai importantă reușită a României la JO, cu 53 de medalii (20 de aur), performanță cu care țara noastră a ocupat in final locul secund pe națiuni, după Statele Unite.

Nici măcar la sportul minții, cel în care mușchii dormitează, nu mai descoperim o nouă Elisabeta Polihroniade. De vină sunt subfinanțarea sportului de către toți factorii politici postdecembriști, terenuri și baze sportive transformate în blocuri și baterii de garaje, orele de sport școlar direcționate în meditații la alte obiecte, scutiri medicale obținute de părinți ca să nu le răcească odraslele ș.a.m.d.

Dacă se ține câte o oră de educație fizică în curtea școlii, elevii fac sport cu căștile în urechi și pasează mingea cu o mână, cealaltă fiind ocupată de tabletă sau iPhone. Fast food-urile, surse sigure de obezitate, au depășit ca număr pe cel al arenelor de sport. De aceea nu mai performăm nici la traforaj-viteză, săritura cu corniza și aruncarea ciocanului de lipit.

Clar, ne aflăm pe o abruptă pantă de coborâre a nivelului sportului românesc. Pe vremuri, la categoria de amatori, “competitorii” primeau două Eugenii și o ciocolată, iar studenții luptau pentru cazare în cămine, hrană la cantine și trecerea anului fără restanțe. Însă, performanța de nivel înalt era mult mai des întâlnită decât astăzi.

Dacă fotbaliștii Stelei din ’86 au primit, la inițiativa lui Valentin Ceaușescu, câte un ARO și un aparat video pentru câștigarea Cupei Campionilor Europeni, actualmente premiile constau în cecuri cu sume consistente, însă nu se prea mai ajunge la ele.

Tehnica de ultimă generație este un alt inamic de temut al mișcării în aer liber pentru copii si adolescenți. Majoritatea tinerilor de azi suferă cronic de trândăvie, preferând să devină stele pe web decât să-și măsoare forțele în arene, deși adrenalina are alte calități în fața unor tribune cu suporteri în carne și oase.

S-a făcut loc astfel importului de sportivi în căutarea rezultatelor imediate. În timp ce ai noștri abia de își mai găsesc noimă în distribuțiile unor țări pentru care sportul dătător de sănătate unei natiuni contează imens.