Duminica Tomii, sărbătoare mare la o săptămână după Paşte. Ce păcat să nu faci azi și ce este bine să faci pentru sănătate și viață lungă, vezi în articolul de mai jos.
Astăzi este Duminica Tomii, sărbătoare mare la o săptămână după Paşte. Tradițiile și obiceiurile din strămoși ne arată ce nu trebuie să facem azi, dar și ce trebuie să facă credincioșii care își doresc sănătate și o viață lungă.
Duminica Tomii, așa este denumită prima duminică după Paște. Astfel, astăzi, Biserica îl prăznuiește pe Sfântul Toma, ziua fiind ultima din Săptămâna Luminată.
Ziua de azi îi este dedicată Sfântului Apostol Toma, cel necredincios. Astăzi, Mântuitorul Iisus Hristos s-a arătat ucenicilor prin ușile închise, pentru a doua oară de la Înviere.
Pentru că Toma nu a crezut în Învierea Mântuitorului, Iisus Hristos l-a îndemnat să-i atingă semnele rămase pe corp de pe urma răstignirii Sale. După acest moment, Toma îl mărturisește fără nicio îndoială pe Iisus Hristos ca Domn și Dumnezeu, realitatea Învierii Domnului fiind dovedită astfel încă o dată pentru cei care nu erau în stare să creadă.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]În această zi de mare Sărbătoare, în Banat, femeile dau drumul pe apă unor pachete cu pomeni, în timp ce copiii împletesc coșuri din nuiele, în care sunt puse ouăle roșii. Aceste pomeni sunt purtate de ape către sufletele celor plecați dintre noi. De asemenea, colacii și ouăle roșii sunt sfințite de preot.
De Duminica Tomii, românii se îmbracă în costume populare și merg pe cai împodobiți cu ciucuri și bentițe tricolore.
Tradiția arată că de Duminica Tomii nu se muncește deloc. De asemenea, nu se spală, nu se coase și nici nu se face curat. În plus, în această zi nu este bine să te cerți cu nimeni. Trebuie să faci pomeni și să le aprinzi lumânări celor plecați pe lumea cealaltă.
Așadar, se poate spune că Duminica Tomii este una dedicată celor trecuți în neființă. Mai mult, în această zi, în timpul slujbei, preotul sfințește colacii și ouăle aduse de credincioși la biserică, după care se merge la o apă curgătoare, pentru a le da drumul acestora către sufletele morților.
Credincioșii cred că, astfel, ofrandele făcute îi vor elibera pe cei plecați pe lumea cealaltă de o parte din păcatele lor, pentru a umbla astfel prin locurile în care doresc.
