Dezvăluirile lui Ion Iliescu la 30 de ani de la Duminica Orbului, ziua în care românii l-au ales prima oară președinte

Acum 30 de ani, pe un 20 mai, era duminică. Ieșiserăm din comunism după ani în care votul a fost mereu o glumă, iar ideea de democrație se ținea cu dinții de sintagma comunistă. Era prima zi în care românii puteau să-și exprime, liber, dreptul esențial câștigat în decembrie 1989 – dreptul la vot.

Cum comentează primul președinte ales democratic „Duminica Orbului”

Trei candidați erau înscriși pe liste: un fost comunist, trăit pe lângă fustele Elenei Ceaușescu, Ion Iliescu, un reprezentant al PNȚ (Partidul Național Țărănist), Ion Rațiu, și un reprezentant al PNL, Radu Câmpeanu.

Iliescu a ieșit zdrobitor, cu 85% dintre sufragii, președintele României. Presa de Opoziție a numit această zi „Duminica Orbului”, făcând aluzie la faptul că românii au ales un pseudo-comunist, după 40 de ani de comunism.

Ion Iliescu nu e de acord cu această sintagmă – Duminica Orbului. În textul scris astăzi pe blogul personal, Iliescu scrie că demonizarea acelor alegeri e explicabilă prin lupta politică și că alegerea nu s-a făcut în necunoștință de cauză, ci în cunoștință de cauză:

„Oamenii au ales în cunoștință de cauză”

„Nu a fost Duminica Orbului, cum le place unora să spună. Alegerea, atunci, nu s-a făcut în necunoștință de cauză, dimpotrivă. Privind retrospectiv, niciodată ca atunci agenda politicienilor nu s-a identificat atât de puternic cu agenda publică. Am ales, atunci, un Parlament, care era și Adunare Constituantă”.

Iliescu amintește de faptul că în primii ani de după Revoluție au fost construite instituții pe baza unei Constituții care a preluat multe dintre obiectivele Revoluției Române – Curtea Constituțională și Avocatul Poporului sunt unele dintre ele. Iliescu s-a zdropșit puțin la Puterea de acum, pe care a catalogat-o drept tot mai puțin democratică, având o anumită tentație totalitară:

„Acum, când se manifestă tot mai fățiș o anumită tentație totalitară, apreciem la adevărata lor valoare Curtea Constituțională a României și Avocatul Poporului. Indiferent de crizele pe care le traversează, România trebuie să rămână, așa cum și-au dorit cei care au votat în 20 mai 1990, o democrație funcțională, în care drepturile și libertățile cetățenești sunt garantate și apărate”, a scris Iliescu.

Ruptura dintre Putere și societate e evidentă

La trei decenii de la primele alegeri democratice din România, Iliescu a remarcat o discrepanță tot mai mare între clasa politică și societate, atât de mare, încât clasa politică acționează ca o frână asupra societății:

„Dacă în 1990 clasa politică, aflată în proces de structurare, se prezenta în fața societății, cu proiecte și programe, cu valori democrate, acum constatăm că ea, clasa politică, se rupe tot mai mult de societate, devenind, în anumite aspecte, un soi de frână socială. Agenda publică este ignorată, dialogul cu societatea este superficial, și nu de puține ori, ipocrit”.