09:45
Precum arta, cultura sau știința, sportul de performanță presupune talent nativ, multe renunțări la cele lumești, muncă titanică, un mental aparte, tone de sudoare și chiar mult sânge. Numai astfel de caracteristici pun pe firmament nume mari ale unor oameni ce intră în istorie pe ușa ei din față. Numai așa, sunt „condamnați” la neuitarea colectivă.
Din nefericire, ca oriunde și oricând, tragediile sunt oarbe, lovind crud mari actori ai lumii sportului. Aidoma unui impact frontal între ce iubim și nepăsarea destinului implacabil. Eroii arenelor sportive sunt ființe umane supuse unui timp zgârcit ca întindere. Cu năzuințe și țeluri care pot fi curmate într-o clipită de un dezastru. Ca în cazurile consemnate mai jos.
În octombrie 1998, un meci disputat în provincia Kasai, din Republica Democrată Congo, între Bena Tshadi și Basanga, a fost întrerupt de un puternic fulger. Toți cei 11 fotbaliști de la Bena Tshadi, cu vârste cuprinse între 20 și 35 de ani, au fost uciși pe loc în timp ce alți 30 au suferit arsuri de diferite grade.
În mod miraculos, întreaga formație Basanga a rămas nevătămată de groaznica lovitură a naturii. Acest fapt a născut acuzații de vrăjitorie, doarece multe echipe din Africa Centrală și de Vest au angajat vraci pentru a-și blestema adversarii. Din cauza războiului civil din zonă, rapoartele despre acest incident nu au putut fi niciodată confirmate oficial.
Jucătorul american de baseball, Nick Adenhart, a fost la început un sportiv de top la liceul Williamsport și apoi al Universității de Stat din Arizona, îndreptându-se spre o carieră promițătoare în MLB (Major League Baseball), înainte de a suferi o accidentare gravă la umăr care a necesitat o intervenție chirurgicală.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Apoi, sportivul s-a transferat la formația Los Angeles Angels din Anaheim (California). Această schimbare l-a propulsat în secțiunea specială a Ligilor Majore din Statele Unite. Mai mult, a jucat șase reprize pentru „Angels”, toate câștigate, în sezonul său de debut din 2009. La numai câteva ore după acel frumos start, Nick Adenhart a fost ucis, într-un accident de mașină, de către un șofer ce conducea beat. Se întâmpla pe data de 9 aprilie 2009. Avea doar 22 de ani.
Într-un meci din liga de seniori a Asociației de Hochei, din provincia canadiană Ontario, jucat în 14 decembrie 2008 al Asociației de Hochei, disputat la 14 decembrie 2008, între echipele Brantford Blast și Whitby Dunlops, fundașul lui Dunlops, Don Sanderson, și- a aruncat mănușile, atacându-l pe adversarul său, Blast Corey Fulton.
Ambii jucători au căzut pe gheață, Sanderson lovindu-se la cap. Acesta a intrat într-o profundă comă până la moartea sa, în ianuarie 2009, la vârsta de 21 de ani. Decesul hocheistului Sanderson a stârnit o amplă dezbatere la nivel național despre astfel de incidente în hochei.
Cunoscut pentru ținuta sa elegantă, Payne Stewart a repurtat 11 victorii la Professional Golf Tour, din Statele Unite, inclusiv trei campionate importante de-a lungul carierei sale. La US Open-ul din 1999, Stewart a reușit cea mai lungă lovitură câștigătoare a turneului din istorie pentru a egala locul 18, printr-un succes care i-a asigurat victoria asupra lui Phil Mickelson.
Câteva luni mai târziu, pe 25 octombrie 1999, Stewart s-a urcat la bordul unui mic avion mic, pornind la drum din Orlando, Florida, în drum spre Texas. Undeva, pe parcurs, o defecțiune în cabină a făcut ca aeronava să piardă aportul de aer. Până la prăbușire, Payne Stewart și alți cinci pasageri muriseră deja din cauza lipsei de oxigen. Sportivul avea 42 de ani.
Sarah Burke a fost o schioare canadiancă de freestyle, de patru ori medaliată cu aur la Winter X Games și câștigătoare a Campionatului Mondial din 2005 la half-pipe (n.r.- o latură a sporturilor extreme de iarnă).
Este considerată un pionier al acestei ramuri a sportului său preferat și a făcut lobby cu succes pentru a fi inclusă la Jocurile Olimpice de iarnă din 2014. În timpul unui antrenament din 10 ianuarie 2012, Burke a căzut, rupîndu-și colona vertebrală. Ea a murit pe 19 ianuarie, la vârsta de 29 de ani. În septembrie 2012, Sarah Burke a fost inclusă postum în Sala Celebrităților Olimpice din Canada.
Pe 6 februarie 1958, un avion care transporta echipa de fotbal Manchester United se întorcea în orașul de reședință, din Iugoslavia, după un egal 3-3 înregistrat cu Steaua Roșie Belgrad. Aeronava a făcut o escală la Munchen pentru a alimenta.
Două încercări de decolare din capitala bavareză au eșuat, iar la a treia încercare o acumulare de noroi a împiedicat avionul să atingă viteza necesară decolării.
Avionul a trecut pe lângă pistă, a lovit o casă, un copac și s-a izbit de o clădire înainte de a se opri.
Tragedia a rămas de neuitat. În total, 23 de pasageri au murit în urma impactului, inclusiv opt jucători de la celebra echipă britanică.
Semifinala Cupei Anglei, din 15 aprilie 1989, era, de fapt, o confruntare între Liverpool și Nottingham Forrest într-o revanșă din semifinala disputată în anul precedent. Mii de spectatori au umplut Stadionul Hillsborough, cu peste 3.000 de oameni în plus, care au fost admiși în tribunele central-aproape dublu față de capacitatea permisă pentru siguranță. După ample investigații s-a ajuns la concluzia că principala vină i-a aparținut poliției.
S-a creat o busculadă în care spectatorii s-a zdrobit de balustrade. Unii au escaladat gardurile laterale pentru a se salva. La cinci minute după declanșare, o barieră s-a prăbușit, făcând ca oamenii să cadă unul peste altul. În total, 96 de persoane au fost ucise și alte 766 au fost rănite în dezastru. Incidentul rămâne până astăzi cea mai mare tragedie din fotbalul european și una dintre cele mai dramatice din cel mondial.
Cel mai mare dezastru din istoria sporturilor cu motor a avut loc în cursa de 24 de ore de la Le Mans, din 1955. După câteva ore de la cursă, pilotul britanic Mike Hawthorn s-a întors brusc pentru a face prima oprire la boxe. În spatele lui, un concurent dintr-un Auston-Healey a virat, fiind lovit de driverul francez, Pierre Levegh, cu Mercedesul său.
Monopostul Auston-Healey s-a izbit puternic de un perete și a acționat ca o rampă de lansare pentru Mercedes-ul lui Levegh. Aceasta a zburat efectiv, s-a lovit de un terasament și s-a rupt în trei bucăți. Piesele au devenit adevărate proiectile pentru spectator. Mulți dintre ei au fost zdrobiți, iar unii chiar decapitați.
Un steward de la fața locului a aruncat apă asupra caroseriei în flăcări a Mercedesului, dar, în loc să stingă flacările, a trimis rafale de foc în mulțime. Numărul total de decese în urma accidentului este necunoscut, majoritatea rapoartelor estimează că acesta ar fi cuprins între 80 și 130.
Un avion care transporta echipa de rugby „Old Christians” se afla în drum de la Santiago de Chile către Montevideo, atunci când s-a prăbușit în cel mai lung lanț muntos din lume. Era 13 octombrie 1972. 12 dintre pasagerii zborului au murit la impact, alți cinci pierzându-și viața la câteva ore după accident. Încă unul dintre sportivi a pierit o săptămână mai târziu din cauza rănilor. La 17 zile după accident, alte opt persoane au fost ucise de o avalanșă.
Confruntându-se cu condițiile dure și fără sursă de hrană, pe fondul rapoartelor radio care au anulat căutarea, supraviețuitorii au fost nevoiți să apeleze la canibalism, pentru a rămâne în viață. Doi dintre supraviețuitori, dr. Roberto Canessa și Nando Parrado, au mers timp de 10 zile prin gheață și zăpadă înainte de a găsi în sfârșit ajutor. La 72 de zile după accident. (sursa: thesportster.com)
