Destinul greu încercat al solistei Maria Filimon. La 36 de ani, se luptă cu boala Lyme și cancerul, după ce și-a pierdut părinții în pandemie. „Mi-e foarte clar acum de ce am trecut prin toate aceste încercări”. EXCLUSIV

La cei 36 de ani ai săi, solista de muzică populară Maria Filimon se poate mândri cu destinul ei cu totul special. Atât de ieșit din comun încât până la vârsta asta viața nu i-a dat aproape deloc clipe de răgaz printre multiplele încercări de care a avut și continuă să aibă parte. Se luptă de câțiva ani cu boala Lyme, cea provocată de mușcătura unei căpuse, de care suferă și un alt nume sonor al lumii muzicale românești, Adda. Mai nou însă, organismul Mariei Filimon a fost atacat și de cancer, trebuind să suporte deja o operație pentru a stopa cancerul colorectal de care a fost diagnosticată.

Și-a dorit să se opereze de cancer în România, nu în Turcia

„Mă bucur că am putut face operația în România. La un moment dat luasem în calcul și Turcia, dar am preferat România și am reușit să găsesc o echipă medicală care să decidă să-mi preia cazul. Am trecut deja prin operație și acum încerc să mă refac cât de repede pot”, a declarat solista, de pe patul spitalului, pentru IMPACT.RO.

În ciuda bolilor cu care se luptă firavul ei organism, dar și a pierderii recente a părinților săi, care s-au stins în plină pandemie, la doar două zile unul după altul, Maria Filimon găsește o putere ieșită din comun pentru a continua să trăiască.

„Am avut cred mai mereu un destin mai aparte. Pe când aveam nouă ani maică-mea a paralizat. A stat 26 de ani la pat, timp în care am încercat să o ajut cum am știu mai bine. S-a stins recent, în timpul pandemiei. În doar două zile, 25 și 27 ianuarie, mi-au plecat ambii părinții.

Știam că mă lupt cu Boala Lyme. Apoi, am aflat că am în față o nouă provocare de dus, cancerul. Totul a fost pentru mine ca o punte greu de traversat. A trebuit să mă formez aproape singură ca om și fără credință m-aș fi prăbușit demult”, spune ea cu glas tremurând pentru IMPACT.RO.

Îi e tare dor de scenă și public

Solista originară din Alba Iulia susține că e are un dor imens pentru scenă și public:

„Cântecul m-a ajutat de cel mai multe ori să trec peste tot, să-mi exprim durerea, nefericirea, dar și bucuria, când a fost să fie. Trupul meu se luptă cu boala, dar mintea și sufletul sunt sus. E greu de explicat în cuvinte, dar nu sunt supărată pe viață. Nu am motive! Dumnezeu a stat mereu lângă mine!”.

Ea spune că simte că noul an îi va aduce și bucurii, printre care și revederea cu fanii săi.

„Mi-e tare dor de scenă, de public, de întâlnirea cu oamenii. Așa că-mi doresc să înving boala și să revin la cântec. Mi-e foarte clar acum de ce am trecut prin toate aceste încercări.

Ca să pot da mărturie oamenilor despre frumusețea vieții. Nu e ușor să ții în echilibru viața când te lupți cu tot felul de bacterii și de microbi care ți-au infectat trupul, dar eu rămân mereu optimistă!”, adaugă aceeași Maria Filimon.

Adda a scris despre ea în cartea lansată recent la „Gaudeamus”

Și ca să ne dovedească asta face haz de necaz cu faptul că puține spitale din România îi sunt azi necunoscute:

„Cred că am bătut toata țara asta, în lung și-n lat, printre clinicle și spitalele ei. Nu cred că am ratat vreunul. Așa am cunoscut și pe Adda, colega mea de suferință. Am vorbit cu ea despre frică, dar la final am aflat amândouă cum poate fi învinsă!”.

De remarcat că Adda relatează în cartea sa, „Cele trei Adda”, lansată recent de Editura Bookzone la Târgul de Carte Gaudeamus despre „sora ei de Lyme”, despre o discuție purtată recent împreună cu Maria Filimon despre viață, speranță, dar și frici.