08:24
Vladimir Putin s-a opus cu vehemență ca Ucraina să adere la NATO, iar tensiunile au izbucnit, în cele din urmă, și au provocat un război deschis după ce liderul de la Kremlin a anunțat o „operațiune militară specială” în fosta țară sovietică. Astfel, s-au confirmat temerile Occidentului care persistau încă din luna decembrie, că Rusia ar aduna trupe pentru a invada Ucraina.
După declanșarea războiului, Vladimir Putin a spus că Rusia a trebuit să ia măsuri decisive și rapide și a adăugat că Moscova plănuiește să realizeze „demilitarizarea și denazificarea” Ucrainei, promițând, de asemenea, să pună capăt celor opt ani de război în care forțele guvernamentale au luptat cu separatiștii pro-ruși.
La scurt timp după aceea, au fost semnalate explozii la periferia orașelor Harkov, Kramatorsk, Mariupol și capitalei Kiev, ceea ce a determinat mulți ucraineni să formeze cozi la supermarketuri, bancomate și benzinării, pentru a se pregăti pentru a rezista asediului sau pentru a încerca să fugă din calea războiului.
Ministrul de Externe de la Kiev, Dmitro Kuleba, declara că Vladimir Putin „tocmai a lansat o invazie pe scară largă în Ucraina” și a numit-o „război de agresiune”, în timp ce președintele Volodimir Zelenski anunța introducerea legii marțiale în toate teritoriile statului și a îndemnat cetățenii să rămână în case.
Apoi a urmat iadul pe pământ pentru Ucraina, cu orașe cheie bombardate zi și noapte și cu Volodimir Zelenski cerând ajutor internațional. Președintele SUA Joe Biden, premierul Marii Britanii Boris Johnson și secretarul general al ONU Antonio Guterres s-au alăturat altor puteri globale pentru a condamna atacul „neprovocat și nejustificat” al Moscovei și au promis că îl vor „trage la răspundere” pe Vladimir Putin.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Vassili Nebenzia, ambasadorul Rusiei la ONU, a insistat că nu va exista o „nouă baie de sânge” în estul Ucrainei, dar a avertizat Occidentul să „se gândească de două ori” înainte de a înrăutăți lucrurile.
Secretarul de stat al SUA Antony Blinken, în special, a muncit din greu pentru a dezamorsa situația, îndemnând Rusia să evite ostilitățile din perioada Războiului Rece, în timp ce a purtat numeroase discuții cu omologul său rus, cu Volodimir Zelenski și alți lideri europeni.
Secretarul de Externe al Marii Britanii Liz Truss, președintele francez Emmanuel Macron și cancelarul german Olaf Scholz au vizitat Moscova cu aceeași misiune, dar fără rezultat.
„Problema aderării Ucrainei la NATO a fost o obsesie pentru Vladimir Putin, care își amintește cu amărăciune de consecințele prăbușirii Uniunii Sovietice sub predecesorul său Boris Elțin în anii 1990, despre care a spus că reprezintă „un deceniu de umilire” în care SUA ale lui Bill Clinton „și-au impus viziunea de ordine în Europa (inclusiv în Kosovo în 1999), în timp ce rușii nu puteau face altceva decât să stea deoparte și să privească”, potrivit expertului în relații diplomatice James Goldgeier, citat de The Independent.
„Înțelegem, desigur, că orice posibilă integrare a țărilor est-europene în NATO nu va duce automat la întoarcerea alianței împotriva Rusiei, dar este important să luăm în considerare modul în care opinia noastră publică ar putea reacționa la acest pas”, îi scria Boris Elțin lui Bill Clinton în septembrie 1993.
Pentru a aborda aceste neliniști, în 1997 a fost semnat Actul de înființare a NATO-Rusia, un acord politic care declară în mod explicit că: „NATO și Rusia nu se consideră reciproc adversari”. Apoi, în 2002, a urmat formarea Consiliului NATO-Rusia.
Dar, se spune că Vladimir Putin regretă extinderea treptată a Alianței către est, la care sateliții ex-sovietici Republica Cehă, Ungaria și Polonia au aderat în 1999, urmate de Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia și Slovenia în 2004.
El alege să interpreteze recrutarea acestor națiuni ca fiind încălcarea de către SUA a unei promisiuni făcute lui Mihail Gorbaciov de secretarul său de stat de atunci, James Bakerîn, în timpul unei vizite la Moscova, în februarie 1990.
„Nu va exista o extindere a jurisdicției NATO cu un centimetru spre est”, se presupune că a promis liderul american, potrivit oficialilor ruși.
De atunci, Vladimir Putin și-a alimentat ranchiuna, dornic să stimuleze sentimentul anti-occidental acasă și să-și consolideze baza de putere și s-a opus cu fermitate aderării Georgiei și Ucrainei la NATO.
„Este evident că extinderea NATO nu are nicio legătură cu modernizarea Alianței în sine sau cu asigurarea securității în Europa. Dimpotrivă, reprezintă o provocare serioasă care reduce nivelul de încredere reciprocă”, spunea Putin la Conferința de Securitate de la München, din 2007.
„Niciun lider rus nu ar putea sta cu mâinile în brațe în fața pașilor către aderarea Ucrainei la NATO. Acesta ar fi un act ostil față de Rusia”, declara președintele rus în aprilie 2008, la un suumit NATO desfășurat la București.
Patru luni mai târziu, Vladimir Putin a invadat Georgia, distrugând forțele armate ale țării, ocupând două regiuni autonome și umilind un președinte, Mihail Saakașvili, care dorise în mod deschis aderarea la NATO, acțiuni care au adus o nouă condamnare internațională.
Dar poziția NATO rămâne aceea că „o Ucraina suverană, independentă și stabilă, ferm angajată față de democrație și statul de drept, este cheia securității euro-atlantice”. Pentru SUA, calea Ucrainei către aderarea la NATO este mai puțin clară.
Cu Ucraina în afara Alianței, SUA și NATO nu au obligația să o apere dacă Rusia atacă, în timp ce acele asigurări de securitate sunt extinse și asupra statelor baltice din apropiere, cum ar fi Estonia, Letonia și Lituania.
