17:59
Dacă ești fumător, cu siguranță ai observat că într-un pachet sunt 20 de ţigări. Dar ți-ai pus vreodată întrebarea de ce sunt doar atâtea? Ei bine, se pare că este vorba despre o strategie foarte bine gândită. Află mai multe detalii din rândurile de mai jos!
Ai observat că într-un pachet de bază se vând doar 20 de țigări? Poate că te-a interesat acest aspect, deoarece ai dorit să-ți faci un calcul în ceea ce privește costul lor sau poate ai fost, pur și simpul, curios.
Totuși, numărul țigărilor dintr-un pachet variază în funcție de țară. În Canada, de exemplu, un pachet mediu vine cu 25. În Australia, poți găsi pachete cu 26 sau 30 de țigări.
Totuși, cum s-a decis ca pachetul de bază să conțină 20 de țigarete? Ei bine, este vorba de o strategie foarte bine gândită. Conform studiilor, un fumător obișnuit consumă circa 19 țigări pe zi, deci 20 a fost un număr rotund, care a fost ales pentru a îndemna tinerii să fumeze.
De altfel, și fumătorii obișnuiți se vor gândi că 20 de țigarete pe zi este cantitatea corectă. Alții susțin, de asemenea, că pachetele mai mari de țigarete atrag.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]
Există o istorie îndelungată a tutunul și a produselor legate de tutun. Aceasta datează încă din anul 6.000 î.Hr. Concret, totul a început în 1492. La vremea aceea, Columb a fost întâmpinat călduros de triburile de nativi americani pe care le-a întâlnit atunci când a pus pentru prima dată piciorul pe noul continent.
Aceștia i-au dăruit cadouri constând în fructe, alimente, sulițe și multe altele, iar printre aceste daruri se aflau și frunze uscate ale plantei de tutun.
Deoarece nu erau comestibile și aveau un miros ciudat, acele frunze, pe care nativii americani le fumau de peste două milenii în scopuri medicinale și religioase, au fost aruncate.
Însă, Columb a realizat că frunzele uscate de tutun au o valoare pentru băștinași, deoarece aceștia le ofereau în dar. Rodrigo de Jerez și Luis de Torres sunt primii europeni care au descoperit fumatul. De altfel, primul devine un fumător convins, aducând acest obicei cu el în Spania.
Vecinii lui Jerez erau atât de speriați de fumul care îi ieșea din gură și din nas, încât în scurt timp a fost arestat de Sfânta Inchiziție și ținut în captivitate timp de aproape șapte ani.
Cu toate acestea, datorită numeroșilor navigatori de la acea vreme, fumatul a devenit un obicei înrădăcinat atât în Spania, cât și în Portugalia.
În secolul al XV-lea, marinarii portughezi plantau tutun în jurul tuturor avanposturilor lor comerciale. Ulterior, ei îl utilizau pentru uz personal și pentru cadouri.
Până la mijlocul secolului au început să cultive tutunul în scop comercial în Brazilia, apoi acesta a devenit o marfă căutată și comercializată în toate porturile din Europa și din America.
Până la sfârșitul secolului al XVI-lea, atât planta de tutun, cât și utilizarea tutunului au fost introduse în aproape fiecare țară din Europa. Tutunul era prizat sau fumat, în funcție de preferințe, iar medicii erau convinși că acesta avea numeroase beneficii. Unii au mers atât de departe încât au scris cărți în care prezentau diverse afecțiuni specifice pe care se presupune că tutunul le putea vindeca.
