20:19
Insula Paștelui sau „buricul pământului, cum mai este cunoscută, a devenit celebră datorită statuilor care se regăsesc aici. Se spune că această insulă ascunde foarte multe secrete, care nici în prezent nu au fost descoperite.
Pe Insula Paștelui, „buricul pământului, nu mai locuiește nimeni. Oamenii au părăsit această zonă pentru că au fost foarte multe păduri defrișate pentru a se forma terenuri agricole. Această acțiune a dus la deteriorarea solului, la foamete și război civil.
După numeroase cercetări, s-a descoperit că pădurea de pe aceasta insulă nu a dispărut însă din cauza creării terenului agricol, ci, mai degrabă, din pricina unei rozătoare: șobolanul polinezian (Rattus exulans), care se poate înmulți extrem de repede, numărul lor dublându-se în doar 47 de zile.
Insula Paștelui a fost numită astfel de către amiralul olandez Jakob Roggeveen, cel care a descoperit-o. El i-a dat acest nume pentru că a ajuns la ea chiar în duminica de Paște, în anul 1722. Mai târziu, cercetătorii au aflat că locuitorii acestei insule îi spuneau, de fapt, „Rapa Nui”, adică „marea râpă”. Aceasta insulă este poziționată la sud-estul Oceanului Pacific, aflată în cel mai sud-estic punct al triunghiului polinezian.
Ea se întinde pe o suprafață de 163 de kilometri pătrați și este formată din rocă vulcanică. Termenul de „buricului pământului” a fost asociat insulei după ce oameni care au ajuns aici au numit-o „Te-Pito-o-te-Henua”, adică „buricul pământului” sau „capătul lumii”. Aceasta semnificaţie este una spirituală, după cum s-a descoperit mai târziu, căci „pito” înseamnă buric sau cordon ombilical, insula fiind considerată legătura dintre lumea celor vii (kainga) și lumea spirituală Po. De asemenea, savantul Alphonse Pinart a numit-o „buricul pământului” în cartea sa „Voyage a l’Ile de Paques”.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Potrivit unor tradiţii orale, insula s-ar fi numit mai intâi Te pito o te kainga a Hau Maka, adică „Micul petec de pământ Hau Maka”. De asemenea, un alt nume al insulei ar fi fost Mata-ki-Te-rangi, înseamnă „Ochiul care privește spre cer”.
Pe Insula Paștelui se regăsesc mai multe statui care au devenit celebre în întreaga lume, iar turiştii care ajung aici sunt fascinați de acestea. Ele au fost sculptate din piatră de la cariera Rano Raraku. În prezent, 300 de statui se mai regăsesc pe insulă. Potrivit documentelor arheologice, statuile de pe Insula Paștelui au fost realizate de-a lungul a sute de ani și reprezintă nişte zei. Ele sunt formate din rocă monolitică, au o înălțime de 12 metri și cântăresc aproximativ 75 de tone. Localnicii le numeau „faţa vie a strămoşilor noştri”.
Insula Paştelui este considerată patrimoniu universal de către UNESCO, iar cea mai mare parte a acesteia a fost declarată parc naţional. Insula Paştelui are o climă blândă, un climat umed subtropical. Cele mai joase temperaturi ajung la 18 grade Celsius, în iulie şi august, iar cele mai ridicate, în jur de 28 de grade în luna februarie. Luna cea mai ploipasă este aprilie și nu există un anotimp secetos.
