De ce e 1 aprilie ziua păcălelilor. E o tradiție care are câteva secole, iar, în privința ei, istoricii au câteva explicații. Toate par să aibă o fundație solidă, o explicație rezonabilă, deci se prea poate ca toate, în locul și timpul lor, să fi avut importanță.
Într-un poem flamand al scriitorului Eduard De Dene, publicat în 1561, un nobil pune la cale un plan pentru a-și păcăli servitorul să facă tot felul de mici joburi (și absurde!) în această zi de 1 aprilie. Sub pretextul că trebuie să pregătească o masă pentru o nuntă, servitorul aleargă încolo și-ncoace, în încercarea de a-i îndeplini stăpânului său toate cerințele.
Poemul se intitulează „Cântec în ziua alergăturii/ care e ziua de 1 aprilie” (traducerea e aproximativă). În ultimul vers, servitorul spune: „Mă tem că mă faci să alerg ca prostul” – joc de cuvinte, pentru că, în cultura anglo-saxonă, zilei de 1 aprilie i se spune „Ziua Proștilor” (Fools’ Day).
În „Poveștile din Canterbury” (Geoffrey Chaucer) – o culegere de 24 de texte în care scriitorul ironizează societatea medievală în care trăiește – putem să citim și povestea intitulată „Povestea nunții unui preot”, în care un cocoș arogant e păcălit de o vulpe șmecheră. Nu e deloc întâmplător faptul că aceasta este data logodnei Regelui Richard al II-lea cu Ana de Boemia.
Întâlnim și într-un text al scriitorului și filosofului naturalist John Aubrey (Rămășițele nobilismului și ale iudaismului – publicată în 1686) mențiunea zilei de 1 aprilie ca fiind „Ziua Sfântă a Păcălicilor”.
Potrivit profesorului de istorie Joseph Boskin, de la Universitatea din Boston, bazele tradiției acestei zile au fost puse în timpul împăratului Constantin cel Mare. În această zi, de 1 aprilie, un grup de bufoni au venit la curtea lui și au pretins că ei pot să conducă imperiul mai bine decât el. Amuzat, acesta le-a dat puterea pentru o zi. Bufonul-șef a dat, atunci, un edict care stabilea ziua de 1 aprilie ziua păcălelilor.
O altă explicație ar fi confuzia lăsată de schimbarea calendarului iulian cu cel gregorian. În vechiul calendar, Anul Nou cădea pe 1 aprilie, nu pe 1 ianuarie. Inițial oamenii au avut mari dificultăți în a se adapta. Mulți erau cei care trimiteau felicitări și sărbătoreau în toată regula anul nou de 1 aprilie. Ei erau numiți „nebuni de aprilie”.
Dar timpul trecea, iar nebunii de aprilie au continuat să trimită felicitări de an nou, adesea însoțite de cadouri amuzante, lucru care a început să fie considerat o farsă.