De ce a murit jurnalista Iulia Marin. Ce au descoperit medicii la autopsie

Acum s-a aflat de ce a murit jurnalista Iulia Marin. Tânăra în vârstă de 32 de ani a fost găsită fără suflare în apartamentul în care locuia în Capitală. Proprietara împreună cu polițiștii au făcut descoperirea macabră. Acum, legiștii au stabilit cu exactitate ce s-a întâmplat.

Primele concluzii ale medicilor legiști în cazul decesului jurnalistei Iulia Marin au ajuns pe masa procurorilor!  Nu există niciun dubiu în acest caz, iar legiștii și cred că tânăra ar fi luat mai multe pastile pentru a își pune capăt zilelor, anunță Realitatea.net.

De ce a murit jurnalista Iulia Marin

Moartea Iuliei Marin a șocat întreaga presă din România. Tânăra care a lucrat la mai multe publicații centrale a fost descoperită fără suflare în apartamentul în care locuia în București. Proprietara apartamentului a alertat poliția, după ce tânăra nu a mai răspuns la telefon și așa a fost făcută descoperirea macabră. Jurnalista suferea de ani buni de depresie. Medicii legiști au stabilit acum cauza decesului. Concluzia a fost una dureroasă. Iulia Marin s-a sinucis.

Jurnalista Iulia Marin a trecut prin redacţiile Adevărul, PressOne, Recorder, Gândul, iar de trei ani lucra la Libertatea. S-a luptat cu o depresie cruntă, în ultimii ani, despre care a vorbit adesea pe rețelele sociale. La fel a făcut și în ultima sa postare.

„Ma pregătesc pentru o noua dezamagire”

„Număr, uneori, pe degete zilele ”bune”. Zilele in care ma simt bine, lucrez bine, sunt bine. Pe site-urile pe care le citesc, forumuri cu privire la tot felul de pastile, oamenii scriu: “Nu renuntati, veți găsi antidepresivul potrivit”. E greu și sa nu renunți. Al cincilea – sau al șaselea? – antidepresiv in mai puțin de patru ani vine la pachet cu speranțe noi și, pana acum, zero efecte adverse. Dar stau și ma întreb daca nu cumva ma pregătesc pentru o noua dezamagire, vreun efect placebo, cine mai știe? Stau și ma gândesc ce bizar e ca viața mea toată depinde de câteva zeci de miligrame dintr-o substanța de care abia am auzit. Și, când zic ca viața mea toată, nu e nicio exagerare.

Am ajuns in punctul in care îmi e rusine sa mai vorbesc despre depresie sau sa o invoc, in punctul in care nu mai înțeleg ce e in neregula de nu mai pot funcționa. “Ca înainte”, îmi șoptește creierul meu. Sau măcar ca intr-o zi oarecare, dintr-un trecut care se tot îndepărtează. Am ajuns sa urăsc însuși termenul de “depresie”. Îl reneg adesea, ma mint singura, ascult muzica, fac orice ca sa schimb aceasta stare. Și ea nu se schimba decât foarte rar. “Nu renuntati, antidepresivul asta mi-a schimbat viața”, a scris cineva despre substanța pe care o iau acum, de cateva zile.

„Aștept de patru ani sa am din nou pasiune pentru ceva”

Aștept, aștept de patru ani sa am din nou pasiune pentru ceva. Sa nu simt greutate, orice as face. O greutate atat de dificil de descris in cuvinte. “Îți va plăcea pastila asta, ajuta și la concentrare, e și pe anxietate”, mi-a spus medicul meu.

Îmi doresc sa imi placa. Sa ma ”ajute”. Sa ma trezesc zambind, ca “înainte”. Sa pun putina pasiune in ce fac, măcar putina. Măcar din când in când, sa nu ma mai ascund in spatele unei stări care nu vrea sa plece. Nu vrea, și pace. “Nu renuntati, pastila asta mi-a redat plăcerea de a trai”. Citesc toate forumurile, in timpul meu liber, și vreau sa le cred. Sa cred ca exista din nou plăcere, fie si dintr-o pastila. Dar, la naiba cu toate astea, azi a fost o zi buna, placebo sau nu”, a scris Iulia Marin în ultima ei postare pe Facebook.