Elena Ceaușescu a fost o mamă foarte severă cu copiii săi, îndeosebi cu fiica ei, Zoia. Se spune că toate mamele devin mai aspre cu fiicele lor atunci când acestea din urmă ajung la vârsta adolescenței, dar Ceaușeasca era un adevărat tiran. Ajunsese să se implice atât de mult în viața intimă a fiicei sale, încât pusese agenți de la Securitate să-i filmeze partidele de amor cu unii iubiți și apoi să i le arate.
Românii de rând care au apucat acele vremuri știu că toți cei trei copii ai dictatorilor au trăit ca niște prinți datorită poziției sociale pe care o aveau părinții lor.
În parte, este adevărat, dar odată ce s-au mărit, dar mai ales când au devenit adulți, viața lor devenise un calvar. Cel puțin, pentru Valentin și Zoia, care deveniseră mai „răzvrătiți”. În realitate, cel mai „huligan” ajunsese să vie Nicu, zis și „prințișorul”, dar părinții ajunseseră să închidă ochii la toate relele pe care le făceau. Și au fost o mulțime, după cum afirmă Mihai Pacepa în cartea Orizonturi roșii.
Când s-a mai mărit, Zoia a fost dată în grija lui Mircea Malița,, fost ministru adjunct al Educaţiei şi Învăţământului și fost ministru adjunct al Afacerilor Externe. Zoia a fost o fată conștiincioasă, inteligentă și a prins rapid gustul învățăturii. N-a fost niciodată genul de copil care aduce rușine părinților.
Malița a fost cel care i-a insuflat dragostea pentru logică și gândirea independentă. Pe merit a și ajuns licențiată în Matematică, după cum spun unii foști apropiați. Prin urmare, era total diferită de mama ei, care era lipsită de cultură generală și nu-și merita niciunul dintre titlurile savante. Poate că de aceea a și ajuns să-și urască propria fiică. Unii oameni își conștientizează propria inferioritate intelectuală, chiar dacă nu recunosc și nu fac ceva pentru a schimba asta la ei.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Zoia, la fel ca fratele său, Valentin, și el educat la Londra, a avut o gândire mai occidentalistă, era o fire deschisă și înțelegătoare, nu o caracteriza atitudinea aspră, inflexibilă și impertinentă specifică lumii comuniste.
Ea n-a fost atrasă de marxism, ci mai degrabă de spiritul libertarian al epocii. Așa a și ajuns să intre în anturajul unor tineri disidenți. Elena a luat foc de ciudă, nu pentru că era împotriva comunismului, ci pentru că era împotriva ei.
„Spre sfârşitul anului 1975, Zoia a fost atrasă de un grup de studenţi disidenţi. Când Securitatea a început să-i aresteze rând pe rând, ea însăşi a devenit un critic sincer al cultului personalităţii practicat de tatăl ei şi al maşinaţiunilor pentru acapararea puterii practicate de mama ei. În cele din urmă, a refuzat să mai poarte numele tatălui său şi obişnuia să răspundă numai la apelativul Mademoiselle. «Numele de Ceauşescu a devenit un cuvânt murdar», le spunea ea prietenilor săi”, afirmă Pacepa, potrivit Adevărul.
E de la sine înțeles că Elena a vrut să-i impună fiicei sale până și viitorul soț. Zoia dorea să-și aleagă singură bărbatul lângă avea să-și petreacă viața. De-aici, s-a declanșat un război total între ea și mama sa. Niciun băiat cu care vorbea Zoia nu era suficient de bun pentru „savanta” țării, nu pentru că ar fi avut el ceva, ci pentru că nu era ales de ea.
Cele mai mari probleme au fost cu jurnalistul Mihai Matei, cu care Zoia a avut o relație normală, ca orice tânără. Pentru Elena, era inamicul numărul unu al țării.
„Ura Elenei creştea tot mai mult, hrănită de pasajele din intercepţiile telefonice, transcripţiile microfoanelor şi filmele facute în secret cu privire la întâlnirile lui sexuale cu Zoia. Acum, Elena se enerva numai la auzul numelui de Mihai: «Pur şi simplu nu mai vreau să mai aud de ticălosul ăsta nici măcar o zi în plus. L-aş putea omorî ca pe un vierme. Un accident de maşina sau cam aşa ceva. Dar fiică-mea cu minte de găina ar putea face din asta o mare dramă. Vreau să fie trimis peste hotare şi lasat acolo până putrezeşte. M-am săturat să tot am coşmaruri noapte de noapte din cauza lui»”, ar fi spus Elena Ceauşescu, conform lui Pacepa.