La școală învățăm că țara noastră este o republică semi-prezidențială, organizată în 41 de județe. Însă părinții și bunicii noștri s-au născut și și-au trăit o bună parte din viață într-o cu totul altă realitate. Înainte de momentul 16 februarie 1968, harta administrativă a țării era complet diferită și a trecut printr-o serie destul de lungă de modificări. Iată cum era România împărțită înainte de județe.
Au trecut 54 de ani de la momentul 16 februarie 1968 – revenirea României la unitatea administrativ-teritorială tradițională, județul, prin care s-a dorit distanțarea de URSS și modelul sovietic.
Se întâmpla când Marea Adunare Națională adopta „Legea nr. 2 privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România”, care a rămas și azi în vigoare, modificată de amendamente.
Dar nu a fost prima reorganizare prin care a trecut teritoriul României. În 1918, aveam comitate, căpitănii și plase, până în 1925 au fost județele, au urmat ținuturile.
După cel de-al Doilea Război Mondial, odată cu intrarea României în sfera soviectică de influență, lucrurile au început să se schimbe în toate sectoarele – cel politic, economic, social, cultural.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]S-a impus împărțirea administrativ-teritorială într-un mod complet diferit, fără nicio legătură cu trecutul, tradiția și realitatea românilor. Legea nr.5 din 1950 prevedea organizarea teritoriului în regiuni, oraşe, raioane şi comune.

A venit apoi momentul 1968 – Legea nr. 2 din 16 februarie 1968 – și abandonarea sistemului sovietic pentru cel tradițional: revenirea la județe. Se dorea astfel și asigurarea unei dezvoltări echilibrate a teritoriului printr-o mai mare dispersie a centrelor de putere.
„Reorganizarea administrativ-teritorială din 1968 se înscrie şi în logica distanţării de Uniunea Sovietică, servind totodată scopurilor naţionaliste ale regimului de la Bucureşti. Însă dincolo de aceste considerente, putem identifica un substrat politic, şi anume înlocuirea celor numiţi în funcţii în timpul perioadei dejiste, aspect definitoriu pentru primii ani ai regimului Ceauşescu”, a explicat Florin S. Soare, cercetător al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc.
Inițial s-a vorbit despre 35 de județe, însă, în final, s-a ajuns la o formulă de 39 de județe, 47 de municipii, 189 de orașe și 2.706 de comune.
Cele 39 de județe: Alba, Arad, Argeş, Bacău, Bistriţa- Năsăud, Botoşani, Braşov, Buzău, Caraş-Severin, Cluj, Constanţa, Crişana, Dâmboviţa, Dolj, Galaţi, Gorj, Harghita, Hunedoara, Ialomiţa, Iaşi, Ilfov, Maramureş, Mureş, Neamţ, Olt, Prahova, Satu Mare, Sibiu, Suceava, Teleorman, Timiş, Tulcea, Vaslui, Vîlcea şi Vrancea la care s-au adăugat, pentru formula finală din acea vreme, Brăila, Covasna, Mehedinţi şi Sălaj.
Apoi, prin Decretul Consiliului de Stat nr. 15 din 1981 rectificat prin Legea nr. 8 din 1981156, au fost regândite județele Ilfov şi Ialomiţa, rezultând judeţele Giurgiu, Ialomiţa, Călăraşi şi Sectorul Agricol Ilfov (S.A.I.) în subordinea municipiului Bucureşti .
Istorica Lege nr.2/1968 a suferit în jur de 200 de modificări, cele mai multe dintre ele, după anul 1989.