19:35
În perioada comunistă, protipendada și-a construit un loc special de relaxare pe litoralul românesc, la Neptun, unde, pe timpul verii, obișnuiau să vină deseori soții Ceaușescu. Dictatorul și nevasta lui petreceau aici săptămâni întregi la malul Mării Negre, sub supravegherea Securității, care monitoriza întreg complexul de lux situat înspre nordul stațiunii, către perla regimului, Olimp.
Dar Nicolae și Elena mai frecventau și alt cuibușor de nebunii: vilele de protocol ale armatei de la Mangalia, amplasate pe o colină, chiar lângă valurile Pontului Euxin. E colțul de faleză din apropierea hotelului ”Paradiso” de azi, nucleul balnear din străvechiul Callatis. Ceaușescu venea aici în special pentru întâlniri informale, cu aparatul de partid sau cu oaspeți externi, dar profita de soarele litoralului și pentru o baie în mare sau câteva ore de leneveală pe nisip.
Azi, pe plaja folosită cândva de președintele comunist, un șezlong costă 25 de lei pe zi, un sandwich cu șnițel sau cu salam – 10 lei, o bere la draft – 6/7 lei, un espresso – 7 lei sau un frappe – 18 lei. Plaja e înțesată cu umbrele din stuf și cearceafuri, iar faptul că e protejată de dig și de un mic golf o face foarte atractivă și pentru familiile cu copii mici, care se pot bălăci în liniște în apa puțin adâncă și molcomă.
Curățenia nu e însă punctul forte, ca de altfel pe întreg litoralul românesc. Oamenii mai ”uită” pe jos chipsuri, cutii goale de bere sau pungi de pufuleți, deși coșurile de gunoi sunt înșirate la doi pași.
Între Ceaușescu și micul oraș din sudul salbei de stațiuni mai există însă încă o legătură istorică, tristă. În vara lui 1983, dictatorul lansa ”Tezele de la Mangalia”, un discurs abraziv adresat către cinematografia românească a acelor vremuri și un mesaj de forță îndreptat, în general, înspre lumea artistică. Ieșirea la rampă a lui Ceaușescu la Mangalia a fost ocazionată de faptul că, în ianuarie 1983, fusese lansat filmul ”Faleze de nisip” în regia lui Dan Pița, o peliculă intrată imediat în dizgrația regimului.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Peste ani, Victor Rebengiuc, unul dintre actori, a explicat motivele la o întâlnire cu publicul: „De fapt, problema era personajul interpretat de mine, un doctor care abuza de funcţia lui de membru de partid şi care manipula poliţia”. În distribuție se mai aflau și alte nume mari, un fel de reuniune de gală: Carmen Galin, Gheorghe Visu, Marin Moraru, Valentin Uritescu, Oana Pellea, Ovidiu Schumacher și Dorel Vișan.
”Faleze de nisip” a apucat să ruleze în cinematografe numai trei zile, după care a fost interzis, și a putut renaște abia după Revoluție.
„Am văzut nu demult un film prezentând un tânăr muncitor de astăzi. Cum arată și ce reprezintă tânărul muncitor din patria noastră? Mă întâlnesc, știți bine, permanent, cu milioane de tineri. Discut cu ei, îi cunosc. Vezi la ei dragoste față de muncă, față de partid și de patrie, față de socialism. Dar scenaristul și regizorul care au realizat filmul, precum și cei care l-au aprobat, nu cunosc, se vede, tineretul patriei noastre. Nu se poate să mai admitem să se producă asemenea filme”, tuna Ceaușescu la Mangalia în 1983.
Va fi fost un speech care a dat tonul unei perioade funeste în materie de cenzură și de racordare forțată a actului cultural la interesele de partid și de stat.
