07:12
Șeful PSD propune plafonarea prețului alimentelor, o măsură economică demnă de anii de glorie ai comunismului.
Când nu-i țâșnesc teancurile de bani din buzunarul de la piept, lui Marcel Ciolacu îi zboară porumbei din gură. Ultimul dintre aceștia, parte integrantă a unui amplu expozeu politico-social ținut luni, îi definește perfect liderului PSD linia politică, una izvorâtă din ședințele de partid și din plenarele anilor de tristă amintire.
Toate s-au scumpit de nu le mai dăm de cap, dar parcă prețul alimentelor a luat-o de-a dreptul razna. Ce era pînă nu demult șapte lei, acum sare de zece, coșul umplut înainte de sărbători cu trei sute, acum costă aproape cinci sute. Practic cumperi cam tot ce cumpărai și înainte, dar plătești aproape dublu. Sigur că trebuie făcut ceva, repede, așa nu mai merge, oamenii nu vor mai avea ce să arunce în traistă, iar mîncarea e punctul central al existenței multora dintre noi. De celelalte ne mai putem lipsi, dar burțile trebuie să ne fie pline.
Așadar, Marcel Ciolacu a spus luni că ar trebui plafonat prețul alimentelor. Adică nimic să nu coste mai mult de un prag maximal, pe care guvernanții trebuie să-l stabilească. E un fel de întoarcere în timp, la acele table din piețele agro-alimentare ceaușiste, pe care se scria cu cretă în fiecare zi ”mercurialul”. Adică prețul peste care n-ai voie să vinzi. Se credea artunci că țăranii din piețe, majoritatea producători particulari, și-au pus în cap să ruineze măreața economie socialistă.
De pildă, un kilogram de roșii, bune, proaspete, tari, apetisante, costa la țărani cinci lei, în timp ce la aprozarele de stat erau doi sau trei lei. Dar cele de la aprozar erau amărâte, moi, fleșcăite, bune eventual doar pentru bulion. Iar particularul era obligat și el să vândă cu prețul aprozarului, în pierdere, altfel avea de suferit.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Dacă s-ar plafona acum prețul alimentelor, o grămadă de producători de produse alimentare ar fi nevoiți să tragă obloanele. Într-o economie de piață te bazezi pe principiul fundamental al cererii și ofertei, nu intervii ca în comunism, fixând prețuri maximale.
Există varianta reducerii sau chiar anulării TVA-ului la produse alimentare, așa cum s-a întâmplat recent în mai multe țări din jurul nostru, printre care Polonia și Ungaria (în parantză fie spus, resecticvele guverne au anulat și TVA-ul la energie). Aceasa ar putea fi o măsură demnă de 2022, pe când mercurialul lui Ciolacu ne duce înapoi cu o jumătate de veac.
La o primă vedere s-a putea spune doar că liderul PSD a rămas cu cunoștiințele economice la nivelul anilor optzeci, când făcea dumnealui școala. Nu e însă așa. În spatele naivei măsuri de plafonare a prețurilor nu e exclus să stea o ascuțită abilitate politică.
Înghețarea prețurilor ar facilita umplerea mai lesnicioasă a sacoșelor unui însemnat număr de votanți pe care-i doare undeva dacă producătorii închid sau nu prăvăliile sau dacă măsura lui Ciolacu se bazează sau nu pe un fundament economic. Mulțumiți că nu se mai scumpește mâncarea, oamenii ar fi dspuși oricând să-și ofere votul, nesesizând că s-a procedat nu ca într-o țară din Uniunea Europeană, ci exact ca în Coreea de Nord.
