Cine a descoperit gravitația, primul: dacă spui Newton, s-ar putea să greșești

Cine a descoperit gravitația, primul. Firește, istoria îl consemnează pe Isaac Newton ca fiind cel care a formulat pentru prima oară legile gravitației în lucrarea publicată în 1687, „Philosophiae Naturalis Principia Mathematica” („Principiile matematice ale filosofiei naturale”) în care a descris legea atracției universale. Totuși, un studiu recent arată că un alt mare savant a fost la doar un pas de acest lucru, cu peste un secol înainte de Newton.

Cine a descoperit gravitația, primul

Povestea se știe: Isaac Newton a văzut un măr căzând și i-a venit inspirația formulării teoriei gravitației. Cel puțin așa spune legenda, dar descoperirea savantului britanic a fost una cât se poate de reală. Și se întâmpla undeva, în a doua jumătate a secolului al 17-lea, dat fiind că Newton a publicat în 1687, la vârsta de 45 de ani, lucrarea „Philosophiae Naturalis Principia Mathematica” („Principiile matematice ale filosofiei naturale”) în care a descris legea atracției universale.

Cu toate acestea, un studiu recent arată că aspectele fundamentale ale atracției gravitației au fost recunoscute și de o altă mare minte luminată a umanității, cu peste un secol mai devreme. Iar în centrul acestei afirmații nu se putea afla decât Leonardo da Vinci, considerat expresia supremă a geniului uman atotcuprinzător, care a trăit în perioada 1452-1519.

Cercetarea menționată a analizat manuscrisele – acum digitalizate – ale lui Leonardo da Vinci, inclusiv schițele de triunghiuri care arată relația dintre mișcarea naturală, mișcarea direcționată și egalizarea mișcării – o recunoaștere a faptului că gravitația este un fel de accelerație, scrie sciencealert.com.

Dacă spui Newton, s-ar putea să greșești

În cazul lui Leonardo, experimentul a implicat turnarea nisipului dintr-un borcan. Ceea ce a realizat marele savant și artist a fost că, dacă borcanul ar fi tras de-a lungul unui plan orizontal cu aceeași viteză cu forța care trage în jos boabele, nisipul ar forma ipotenuza unui triunghi.

Impact.ro

Idei GENIALE! Ce poți face cu cauciucurile uzate? Economisești o grămadă de bani

Impact.ro

Imagine BOMBĂ cu Carmen Iohannis în costum de baie! Nimeni nu a mai văzut-o AȘA

Această realizare a schimbării vitezei pe care o suferă un obiect în cădere de-a lungul timpului formează un pas crucial în calea spre găsirea constantei gravitaționale pe Pământ.

„Cu aproximativ 500 de ani în urmă, Leonardo da Vinci a încercat să descopere misterul gravitației și legătura acestuia cu accelerația printr-o serie de experimente ingenioase ghidate doar de imaginația sa și de tehnicile experimentale magistrale”, scriu cercetătorii în lucrarea lor apărută în publicația Leonardo.

Această constantă gravitațională va fi folosită mai târziu de Isaac Newton pentru a-și defini legile mișcării (inclusiv gravitația) și de Albert Einstein în teoria relativității generale. Potrivit studiului, Leonardo da Vinci știa că găsise ceva, dar nu știa exact ce era.

O parte din această incertitudine a fost cauzată de faptul că Leonardo da Vinci era adeptul ideii lui Aristotel de forță continuă cunoscută sub numele de imbold, ce umple proiectilele și le oferă un impuls de a se mișca împotriva gravitației. Principiul inerției – în care obiectele continuă să călătorească într-o direcție până când întâlnesc o forță opusă – nu fusese încă stabilit în știința vremii.

Cât de aproape a fost Leonardo da Vinci

Gravitația fusese explicată de Aristotel ca o tendință a materialelor de a se aranja după o ordine naturală. Cu alte cuvinte, gravitația și proiectilele zburătoare au fost explicate prin două teorii foarte diferite.

Deși au existat erori în calculele sale, recrearea experimentelor lui Leonardo în laborator a dezvăluit că algoritmul său a calculat constanta gravitațională evazivă („g”) cu o precizie de 97%, în comparație cu metodele și ecuațiile moderne.

„Prin dezvoltarea unei abordări de echivalență geometrică pentru a demonstra legile mișcării, Leonardo a arătat o perspectivă remarcabilă asupra dinamicii obiectelor în cădere, evitând necesitatea de a cunoaște valoarea exactă a lui „g”, atâta timp cât presupunem că „g” reprezintă rata de schimbare a vitezei sau a accelerației”, au scris cercetătorii.

„Dacă ar fi efectuat experimentul pe care l-a descris în manuscrisul său, atunci ar fi putut fi primul om care a generat cu bună știință un efect de forță „g” fără a fi în stare de cădere liberă”, mai explică oamenii de știință.

Cercetătorii au fost deosebit de impresionați de metodele lui Leonardo da Vinci, folosind ceea ce îi era disponibil la acea vreme – în primul rând geometria – și folosindu-o pentru a investiga ceva necunoscut.

„Nu știm dacă Leonardo a mai făcut ulterior alte experimente sau a analizat problema mai în profunzime. Dar faptul că s-a luptat cu această chestiune în felul său și cu mijloacele avute la dispoziție la acea vreme – începutul anilor 1500 – arată cât de înaintată era gândirea sa față de epoca în care a trăit”, a spus inginerul mecanic Morteza Gharib de la Institutul de Tehnologie din California.