17:59
Timp de mii de ani, oamenii au folosit metode de îmbălsămare pentru a conserva trupurile celor decedați. Dar nimic nu se compară cu experimentul rusesc, vechi de aproape un secol, de a păstra într-o stare atât de bună trupul lui Vladimir Lenin, revoluționar bolșevic și fondator al Uniunii Sovietice.
Generații de oameni de știință ruși s-au ocupat decenii de-a rândul cu cercetări și experimente în acest scop, perfecționând tehnicile de conservare care au menținut într-un mod uimitor aspectul și flexibilitatea corpului fostului lor venerat conducător. În „Laboratorul lui Lenin” s-au folosit metode chimice dintre cele mai diverse, pentru a menține la parametri nefirești de bine o mumie.
De menționat că la construirea mausoleului lui Lenin, inițial din lemn, s-au utilizat marmură, porfir, granit și andezin. Numai între 1927 și 1972 peste 70 de milioane de oameni l-au vizitat. Între 1953 și 1961, corpul îmbălsămat al lui Stalin a fost expus alături de cel al Lenin. Ulterior, trupul primului a fost înhumat lângă zidul Kremlinului.
Sarcina de a întreține cadavrul lui Lenin aparține unui institut cunoscut în perioada post-sovietică sub numele de Centrul pentru Cercetare Științifică și Metode de Predare în Tehnologii Biochimice din Moscova. Un nucleu alcătuit din cinci până la șase anatomiști, biochimiști și chirurgi, cunoscut sub numele de „Grupul Mausoleului”, are ca principală responsabilitate întreținerea rămășițelor lui Lenin. De asemenea, ajută la menținerea trupurilor conservate ale altor trei dictatori străini, respectiv liderul vietnamez Ho Chi Minh și cuplul tată-fiu nord-coreean, Kim Il Sung, Kim Jong-il.
Ele se concentrează pe forma fizică, aspectul, greutatea, culoarea, flexibilitatea și suplețea membrelor, dar nu neapărat pe materia sa biologică originală. Toate organele interne au fost îndepărtate. În acest proces au creat o știință „cvasibiologică” ce diferă de alte metode clasice de îmbălsămare.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]„Trebuie să înlocuiască ocazional părți ale pielii și mușchilor cu materiale plastice, astfel încât în ceea ce privește materia biologică originală, corpul este din ce în ce mai puțin ceea ce era odinioară”, a declarat Alexei Yurchak, profesor de antropologie socială la Universitatea Berkeley din California. „Aceasta tehnică o face dramatic diferită de orice era cunoscut în trecut, cum ar fi mumificarea, în care accentul se punea pe păstrarea materiei originale în timp ce forma corpului se schimbă”, a adăugat el.
De altfel, Yurchak a scris o carte ce are ca subiect istoria corpului lui Lenin, cea a științei apărute în jurul lui și rolul politic pe care trupul și cercetarea l-au jucat în epoca sovietică și post-sovietică. O mare parte din materialul său provine din interviuri originale cu cercetători ruși care lucrează la „Laboratorul Lenin”. El a publicat deja o lucrare despre acest proiect în jurnalul „Representations”, după ce anterior publicase un volum cu titlul „Totul a fost pentru totdeauna, până când nu a mai fost: Ultima generație sovietică”.
Când Lenin a murit în 1924, majoritatea liderilor sovietici s-au opus ideii de a-i păstra corpul dincolo de o perioadă temporară de expunere publică. Mulți au optat pentru o înmormântare într-un coșciug închis din Piața Roșie de la Moscova. Dar iarna rece, cu ale sale temperaturi sub zero, a menținut cadavrul expus public al lui Lenin în stare bună vreme de aproape două luni, timp în care mulțimi uriașe așteptau să-i aducă un recunoscător omagiu.
De asemenea, acest lucru a dat timp liderilor politici să reconsidere ideea de a păstra corpul pentru o perioadă cât mai lungă. Pentru a evita orice asociere a rămășițelor lui Lenin cu relicve religioase, ei au făcut public faptul că știința și cercetătorii sovietici erau responsabili pentru păstrarea și întreținerea acestora.
În cele din urmă, s-a ajuns la un acord de încercare a unei tehnici experimentale de îmbălsămare dezvoltată de anatomistul Vladimir Vorobiev și biochimistul Boris Zbarsky. Primul experiment de îmbălsămare a durat de la sfârșitul lunii martie până la sfârșitul lunii iulie, în 1924. Un astfel de efort a fost complicat de faptul că medicul care a efectuat autopsia lui Lenin tăiase deja arterele principale ale corpului. Un sistem circulator intact ar fi putut ajuta la livrarea fluidelor de îmbălsămare în întregul corp.
Cercetătorii de la „Laboratorul Lenin” au dezvoltat în cele din urmă tehnici de microinjecțare în care au folosit ace de unic uz, pentru a furniza fluide de îmbălsămare în anumite părți ale corpului. De preferință locuri unde existau tăieturi sau cicatrici de la tratamentele anterioare. De asemenea, au creat un costum de cauciuc compus din două straturi pentru a menține o peliculă subțire de lichid de îmbălsămare menită să acopere corpul lui Lenin în timpul expunerii publice. Deasupra, era un costum obișnuit de haine.
Corpul este reîmbălsămat o dată la doi ani. Un proces presupunând scufundarea corpului în soluții separate de glicerol, formaldehidă, acetat de potasiu, alcool, peroxid de hidrogen, soluție de acid acetic și sodiu acetic. Fiecare sesiune durează aproximativ o lună și jumătate.
O astfel de minuțioasă întreținere depășește metodele obișnuite de îmbălsămare. „Cele mai multe folosesc un amestec de formaldehidă și alcool sau apă, așa-numitul formol”, spune Sue Black, directorul Centrului pentru Anatomie și Identificare Umană de la Universitatea Dundee din Scoția. „Acesta are calități bune de conservare și proprietăți antifungice suprioare. Cadavrele tratate în acest fel au o perioadă de valabilitate de zeci de ani”, declară omul de știință.
Atât îmbălsămatorii convenționali, cât și „Laboratorul Lenin” se confruntă cu mai multe provocări comune, explică Black. Trupurile nu trebuie să se usuce, pentru a nu se mumifica. Utilizarea intensă a formolului poate transforma țesutul uman în culoarea „conservelor de pește de ton”, motiv pentru care îmbălsămatorii folosesc coloranți în fluidele lor, pentru a-i da decedatului o culoare roz. La fel, sunt aplicate produse cosmetice pentru eventualele expuneri funerare temporare înainte de înmormântare.
Corpurile conservate în formol devin decolorate, rigide și fragile pe termen lung. O alternativă modernă numită metoda Thiel soft-fix combină un amestec diferit de lichide, inclusiv săruri de nitrați, pentru a menține culoarea naturală, senzația și flexibilitatea țesuturilor. Un astfel de procedeu este util pentru formarea medicală.
„Plastinarea”, o tehnică popularizată de expozițiile „Body Worlds” din întreaga lume, înlocuiește toate lichidele din corpuri cu un polimer pentru a transforma corpurile în „sculpturi” dure, statice, înghețate în timp.
Astfel de abordări moderne nu erau disponibile pentru „Laboratorul Lenin”, iar o tehnică precum plastinarea nu ar fi fost acceptabilă în niciun caz, deoarece crea rigiditate nenaturală în trupul liderului bolșevic. Pentru a menține starea exactă a corpului lui Lenin, personalul trebuie să efectueze o întreținere regulată a cadavrului și uneori chiar să înlocuiască părți din el.
Genele artificiale au luat locul genelor originale ale lui Lenin, care au fost deteriorate în timpul procedurilor inițiale de îmbălsămare. Laboratorul a trebuit să se ocupe de mucegai și riduri de pe anumite părți ale corpului, mai ales în primii ani. Cercetătorii au dezvoltat porțiuni artificiale pentru piele, atunci când o parte de epidermă de pe piciorul lui Lenin a dispărut în 1945. Au resculptat nasul lui Lenin, au cosmetizat și alte părți ale corpului pentru a le reda aspectul original. Un material modelabil format din parafină, glicerină și caroten a înlocuit o mare parte din grăsimea pielii pentru a-i menține înfățișarea originală.
La apogeul activității sale, din anii 1950 până în anii 1980, laboratorul a angajat circa 200 de oameni care au făcut cercetări experimentale, variind de la îmbătrânirea celulelor pielii până la forme de transplant. Institutul a pierdut temporar finanțarea guvernamentală, în anii 1990, după căderea Uniunii Sovietice, dar a supraviețuit datorită contribuțiilor private, până când banii alocați de stat au revenit la niveluri acceptabile. (surse: scientificamerican.com, historyhit.com)
