Ce trebuie să faci în aceste zile în care toată familia stă iar acasă, împreună? 5 sfaturi de nepreţuit din partea psihologilor

Închiderea şcolilor şi a multor universităţi din Capitală pentru următoarele 14 zile, dar şi faptul că mulţi dintre părinţi lucrează de luni bune în sistemul telemuncă va duce la noi “aglomerări” în propriile case, aşa cum de altfel s-a mai întâmplat şi în această primăvară. Ca atare, anumite tensiuni, mai ales în condiţiile lipsei de spaţiu sau în prezenta unor familii numeroase, a fi de neevitat.

Ce trebuie să faci în aceste zile în care toată familia stă iar acasă, împreună?

Impact.ro a stat de vorbă cu psihologul Alexandu Pleşea pentru a afla “virtuţile” la care trebui să apelăm în această perioadă. El ne+a furnizat o “reţetă” în cinci paşi, destul de simplu de aplicat.

1. Răbdarea. Cu cei mai apropiaţi ea ne va fi greu pusă la încercare. Deşi le ştim limitele şi obişnuinţele, nu întotdeauna reuşim să ne înfrânăm iritarea. Răbdarea trebuie să vină din noi, din adâncul nostru, iar pentru asta fiecare va trebui să găsească singur “izvorul” acesteia.
2. Lipsa de presiune. Fiecare dintre noi facem lucrurile în ritmul nostru. Ca atare, dacă nu acceptăm asta, vom intra destul de repede în conflict cu celălalt şi asta nu va fi neapărat un avantaj pentru noi. Fricile, nemulţumirile trebuie ţinute în frâu.
3. Ce putem învăţa nou. Perioada actual de timp am putea-o folosi pentru lucruri noi, cărţi noi, filme noi. Într-un fel se repetă povestea din primăvară şi amintirea ei ar trebui să ne ajute, să ne fie de folos, pentru a nu repeta greşelile de atunci.
4. Autoobservaţia. Va trebui să învăţăm să ne acordăm mai mult timp. Nouă înşine. Ce gândim, ce ne dorim pentru aceste vremuri, ce putem face cu folos pentru noi şi ai noştri. Dar toată acestea cer timp şi dorinţă de schimbare, uneori.
5. Renunţare. În acest din urmă caz putem încerca să renunţăm la obiceiuri vechi, la mentalităţi cu care poate am crescut încă din copilărie. Ele au fost folositoare la acel moment, dar trebuie să învăţăm să rămânem deschişi. Poate ideile noastre despre viaţă au mucegăit şi trebuie să învăţăm mai nou să-I zâmbim de sub masca de protecţie şi vecinului cu care până mai ieri discutam de pe un ton superior.