Ce se împarte la pomana de 40 de zile, ce trebuie să duci la biserică și la cimitir. Parastasul de 40 de zile este cel mai important soroc pentru pomenirea morților în tradiția ortodoxă, reprezentând ziua în care sufletul se prezintă la judecata particulară. Astfel, cei care vor pomeni o persoană dragă trecută în neființă trebuie să știe cum să se pregătească.
Parastasul de 40 de zile are o semnificație extrem de importantă deoarece, conform tradiției, Iisus Hristos hotărăște în cea de-a patruzecea zi unde va sta sufletul celui adormit până la Judecata de Apoi. Numărul 40 simbolizează zilele care au trecut de la răstignirea Mântuitorului și până la Înălțare.
Ca regulă generală, pomana de 40 se face mai înainte de data respectivă, întrucât parastasele au loc în special în zilele de marți, joi și sâmbătă. În plus, există anumite zile în care Biserica interzice organizare unor astfel de procesiuni. Parastasul de 40 de zile are ca scop înfățișarea suletului în fața lui Dumnezeu, la judecata particulară, cu jerta de rugăciuni și milostenie adusă de cei care îi fac pomenirea.
Potrivit tradiției bisericești, parastasele servesc pentru îngrijirea sufletului celui decedat, întrucât acesta nu o mai poate face. În timpul vieții, oamenii au grijă singuri de sufletele lor, prin rugăciune, post și pocăință. După întoarcerea trupului în țărâna din care a fost creat, de îngrijirea sufletului trebuie să se ocupe familia, prin intermediul parastaselor, cunoscute și sub denumirea de pomeni.
Astfel, la slujba de la biserică, familia decedatului trebuie să ducă vin, colivă și lumânări. Se va duce, de asemenea, și un colac, din care preotul va scoate o părticică pe care o va așeza pe icoană și din care va împărți bucățele rudelor decedatului. În ceea ce privește hainele ce vor fi date de pomană, acestea vor fi aduse la biserică pentru a fi binecuvântate de către preot printr-o rugăciune din Molitfelnic.
Conform tradiției, la pomana de 40 de zile, pe lângă mânare, se împart haine și încălțăminte. De asemenea, în amintirea răposatului se oferă obiecte de uz casnic. Revenind la bucate, menționăm că acestea trebuie să fie de post dacă parastasul se face în timpul postului. Se poate ca răposatului să îi fi plăcut numai mâncarea „de dulce“, însă aceasta „nu este primită“ în zilele de post.
Tot la acest capitol trebuie precizat că obiceiul de a împărți un anumit număr de farfurii, pahare sau linguri nu are legătură cu preceptele ortodoxe, reprezentând doar o datină pe care poți să o respecți sau nu, în funcție de cum îți permite timpul și, bineînțeles, bugetul. Numărul în sine – 6, 12 sau 24 – nu are nicio influență asupra stării sufletului pe care îl pomenești.
Tradiția mai spune, de asemenea, că crucea de piatră trebuie „ridicată“ fie la parastasul de 40 de zile, fie la cel de un an de la deces. Crucea din lemn va rămâne la mormânt până când putrezește. Noua cruce va fi sfințită de Slujitorul Domnului printr-o slujbă specială.
Familia decedatului va duce la mormânt următoarele: un vas cu apă curată, busuioc, lumânări, tămâie, colivă și puțin vin. Cu ocazia parastasului de 40 de zile se duce la mormânt și icoana care a stat la pieptul răposatului când i s-a făcut slujba de înmormântare.
În Biserica Ortodoxă, soroacele de pomenire indivituală a morților sunt: la 3 zile după moarte, la 9 zile, la 3 săptămâni, la 40 de zile, la trei, șase și nouă luni, la un an, apoi în fiecare an, până la 7 ani de la moarte. Mai multe detalii găsiți AICI.
Uneori, zilele de pomenire a persoanei decedate pică într-o perioadă în care nu se pot face parastase, caz în care pomenirea are loc mai devreme. Iată care sunt zilele și perioadele din cursul anului în care nu se fac parastase: