Ce se împarte la pomana de 3 zile și 9 zile după înmormântare, potrivit tradiției?

Potrivit învățăturilor bisericești, viața omului nu se sfârșește odată cu moartea trupului. Astfel, ritualul de înmormântare este urmat de un parastas, cunoscut și sub denumirea de pomană. Parastasul reprezintă modul prin care cei vii îi mențin în amintirea lor pe cei trecuți la odihnă, rugându-se pentru ei și pentru iertarea păcatelor lor. Ce se împarte la pomana de 3 zile și 9 zile după înmormântare, în continuare.

Ce se face după ritualul de înmormântare

Biserica Ortodoxă își învață enoriașii că moartea este depășirea sufletului de trup, iar atunci când „omul merge la locașul său de veci“, trupul trebuie „să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu Care l-a dat“ (Ecclesiastul 12, 5-7).

Astfel, bogat sau sărac, rege sau rob, fiecare dintre noi va părăsi la un moment dat această viață și se va prezenta înaintea lui Dumnezeu care ne va judeca, rânduindu-ne răsplata după faptele noastre. Legătura celor vii cu cei morți nu încetează însă, ci se menține prin rugăciunile neîncetate ale Bisericii pentru sufletele răposaților.

Când un creștin moare, rolul de a îngriji sufletul celui decedat revine familiei, deoarece acesta nu o mai poate face. În timpul vieții, oamenii au grijă singuri de sufletele lor prin rugăciune, post și pocăință. După ce aceștia trec în neființă, familiile se ocupă de îngrijirea sufletelor lor, organizând regulat parastase sau pomeni.

Când se organizează pomenile?  

Parastasele sau pomenile au perioade exacte în care trebuie organizate, însă există și zile în care Biserica interzice desfășurarea unor astfel de procesiuni. Prin urmare, este recomandat ca familia să se consulte cu preotul, pentru a putea stabili corect data pomenilor pentru persoana dragă care a decedat.

Primul parastas în numele răposatului se organizează la trei zile de la decesul acestuia și coincide adesea cu ziua înmormântării. La pomana de trei zile participă, de regulă, toți oamenii care sunt prezenți la înmormântare. În memoria decedatului este servită și mâncare, atât celor care participă la procesiunea de înmormântare, cât și rudelor, prietenilor, vecinilor și chiar necunoscuților.

Ce se dă la pomana de 3 zile după înmormântare?

În cultul creștin-ortodox, a da de pomană pentru sufletul celui trecut în neființă sau pentru sănătatea cunoscuților reprezintă un act important și extrem de prezent. După înmormântarea unui creștin au loc mai multe pomeni și parastase, care se fac atât în zilele de pomenire generală a morților, orânduite de Biserică (Moșii de toamnă, de iarnă sau de vară, Moșii de Florii sau Sâmbăta lui Lazăr, Paștele Blajinilor sau Paștele Morților, Înălțarea Domnului, Schimbarea la față a Domnului), cât și la anumite intervale de timp de la deces.

Prima pomană care se face după deces este chiar cea din ziua înmormântării. Această pomană, cunoscută și ca „masa de pomenire“, „praznic“, „comând“ sau „comândare“, se face după întoarcerea de la înmormântare și corespunde cu pomenirea la trei zile, deci cu primul dintre parastasele obligatorii după deces.

După drumul la cimitir și îngroparea persoanei apropiate, rudele acesteia organizează o masă funerară în amintirea răposatului, la care participă oamenii care au luat parte la ritualul de înmormântare, împreună cu preotul. Slujitorul Domnului rostește o rugăciune pentru sufletul celui mort, face câte o cruce către fiecare perete al casei și spune: „Dumnezeu să-l/să-o odihneasă“, cuvinte pe care toți cei adunați le repetă.

Se obișnuia și încă se obișnuiește ca la pomana de trei zile să se pregătească felurile preferate ale decedatului. Potrivit tradiției, cel mort se va putea bucura astfel de mâncare pe lumea cealaltă. Cu toate acestea, Biserica recomandă ca mâncarea pregătită pentru pomana de trei zile să fie de post, atunci când în perioada respectivă se ține post.

Obiceiuri la pomana de după înmormântare

Iată câteva dintre cele mai întâlnite obiceiuri la pomana de după înmormântare sau pomana de trei zile:

• După ce fiecare își ocupă locul la masă, preotul tămâiază casa, face ectenia morților, pomenindu-i și pe ceilalți morți din neam, nu doar pe ultimul decedat;
• De obicei, la pomana de trei zile iau parte cei însurați, bătrâni și copii, mai puțin tinerii;
• Există anumite zone în care obiceiul bradului funerar are loc abia acum și nu înaintea îngropării;
• Un alt obicei popular, dar fără legătură cu creștinismul este să se dea groparului peste mormânt o găină sau un cocoș viu, „de sufletul celui decedat“. În mitologia populară, găina și cocoșul reprezintă însoțitori ai sufletului pe lumea de dincolo.

Parastasul de 3 zile, semnificație

Acesta coincide, de obicei, cu ziua înmormântării și amintește de învierea lui Hristos, care s-a petrecut în a treia zi de la răstingnire. Parastasul de 3 zile, săvârșit în cinstea Sfintei Treimi, simbolizează speranța mântuirii sufletului răposatului prin Învierea Domnului. Trei este numărul Sfintei Treimi.

Ce se dă la pomana de 9 zile după înmormântare?

Spre deosebire de parastasul de 40 de zile sau cel de un an, care sunt parastase mari, parastasul de nouă zile este considerat parastas mic. El se poate face fie la biserică, după Liturghie, fie la cimitir. Pentru pomenirea de nouă zile, rudele răposatului vor duce la biserică o lumânare, coliva, colac, o sticlă de vin și un pomelnic.

În cazul în care pomenirea de nouă zile se face doar la cimitir, se vor duce colivă, colac și vin, iar preotul va spune parastasul pe scurt și va stropi mormântul cu vin. Pentru pomana de nouă zile se dau, de asemenea, câteva pachete cu mâncare – de dulce sau de post, în funcție de ziua în care are loc parastasul.

La nouă zile de la înmormântare se poate organiza și o masă pentru rudele apropiate, în amintire persoanei decedate.

Parastasul de 9 zile, semnificație

Este primul parastas organizat după cel din ziua în care a avut loc înmormântarea. Cifra 9 este un simbol al cetelor îngerești, dar reprezintă și cel de-al nouălea ceas, în care Iisus l-a mântuit pe tâlharul de pe cruce. Astfel, se crede că în cea de-a noua zi sufletul se înfățișează înaintea lui Dumnezeu, fapt pentru care Biserica se roagă pentru primirea acestuia în rândul celor nouă cete îngerești.

Când nu se organizează pomeni?

Uneori, aceste zile de pomenire a celui decedat pică într-o perioadă în care nu se pot face parastase, caz în care pomenirea are loc mai devreme. Iată care sunt zilele și perioadele din cursul anului în care nu se fac parastase:

• În duminicile de peste an – duminica amintește de Ziua Învierii, fapt pentru care creștinii trebuie să se bucure, nu să se întristeze;
• În cele douăsprezece zile dintre Nașterea și Botezul Domnului – chiar dacă în anumite biserici se fac parastase duminica, cel puțin în duminicile Penticostarului (cele dintre Paște și Rusalii) nu se cuvine să se țină pomeniri, pentru a nu umbri bucuria Praznicului Cel Mare al Învierii;
• De la lăsatul secului de carne și până la sâmbăta întâi din Postul Mare, sâmbăta Sfântului Teodor;
• Din sâmbăta Floriilor până în Duminica Tomei;
• În timpul Postului Mare – nu se face parastas în zilele de rând (luni, marți, miercuri, joi, vineri), pentru că în aceste zile nu se face liturghie obișnuită sau deplină.