Ce este, de fapt, un text narativ

Textul narativ este, în general, ușor de receptat de către elevi, însă unora încă le crează probleme, în special atunci când se lovesc de întrebări de genul: Ce este un text narativ?, Cine este autorul unui text narativ literar?, Cine este naratorul într-un text literar?, Ce este narațiunea?, ș.a.m.d. Află în continuare ce este, de fapt, un text narativ, care sunt elementele unui text narativ, dar și caracteristicile narațiunii.

Ce este, de fapt, un text narativ

Un text narativ se construiește întotdeauna în jurul unei ficțiuni sau a unui eveniment real și reprezintă povestea aventurilor unuia sau ale mai multor personaje. Un text narativ este compus din mai multe elemente, însă până să discutăm despre ele vă propunem o definiție a textului narativ, ușor de reținut și pe înțelesul tuturor.

Definiție: Textul narativ (epic) reprezintă modalitatea de comunicare prin care autorul relatează evenimente sau întâmplări (reale ori imaginare) parte direct sau indirect personajele textului literar, într-un anumit cadru spațial și temporal.

Altfel spus, textul narativ poate fi o poveste, o întâmplare, un eveniment real sau imaginar, în care autorul folosește verbe la timpuri precum imperfect, perfect simplu sau altele.

Succesiunea aventurilor constituie acțiunea textului narativ, acțiunea fiind determinată de schimbarea unei situații inițiale. Un text narativ poate fi divizat în părți și capitole (numerotate sau nu, având sau nu câte un titlu), iar naraţiunea organizează acţiunea într-o manieră proprie fiecărui text.

Într-un text narativ principalul mod de expunere este narațiunea, care se caracterizează prin relatarea unor evenimente aflate într-o relație cauzală și derulate în succesiune cronologică la care participă unul sau mai multe personaje. Totodată, este important de menționat că narațiunea este modul de expunere specific următoarelor specii ale genului epic:

• romanul;
• nuvela;
• basmul;
• schița;
• fabula;
• balada populară;
• anecdota.

Citește și: Cel mai lung cuvânt din limba română are 44 de litere. Tu reuşeşti să îl citeşti?

Care sunt cele mai importante caracteristici

Textul narativ reprezintă o modalitate de comunicare scrisă, prin care autorul își exprimă părerile și viziunea asupra vieții și a lumii, într-un mod indirect, creând personaje și apelând la narațiune, descriere și dialog.

Cele mai importante caracteristici ale unui text narativ sunt următoarele:

• Varietatea de gen: genul literar al narațiunii este foarte larg, de la povești, fabule, romane, știri, cronici, etc.
• Naratorul: persoana care relatează întâmplarea poate face parte din ea, poate să fie protagonistul poveștii, sau poate fi un spectator extern care doar observă și relatează evenimentele.
• Importanța stilului: fiecare autor are un stil aparte, unic, atunci când relatează o întâmplare.
• Concluzia: textul narativ se poate încheia cu o morală, cu o învățătură.

Observație: Firul narativ poate fi întrerupt prin folosirea descrierii sau a dialogului, rolul celor două moduri de expunere fiind acela de a contura imaginea unui peisaj, a unei scene din operă sau a unui personaj (descriere de tip tablou sau de tip portret), precum și cea de dinamizare a acțiunii și de caracterizare a personajelor (dialogul).

Exemple de texte narative

• Romanul: „Neamul Șoimăreștilor“, de Mihail Sadoveanu; „Baltagul“ de Mihail Sadoveanu; „Ion“, de Liviu Rebreanu;
• Nuvela: „Popa Tanda“, de Ioan Slavici; „Golanii“, de Liviu Rebreanu; „Alexandru Lăpușnenul“, de Costache Negruzzi;
• Basmul: „Povestea lui Harap-Alb“, de Ion Creangă; „Greuceanu“, de Petre Ispirescu; „Sarea în bucate“, de Petre Ispirescu;
• Schița: „Vizită“, de I. L. Caragiale; „Schițe din război“, de Emir Gârleanu; „Cea din urmă scrisoare“, de Ioan Alexandru Brătescu-Voinești;
• Fabula: „Câinele și măgarul“, de Grigore Alexandrescu; „Gâștele“, de Alecu Donici; „Corbul și vulpea“, de Jean de La Fontaine;
• Balada populară: „Miorița“; „Meșterul Manole“; „Pintea Viteazu“;
• Anecdota: „Anecdote militare“, de Radu D. Rosetti; „Pohod la șosea“, de I. L. Caragiale; „Parlamentare“, de I. L. Caragiale.