Ceea ce este comun tuturor avioanelor, indiferent de mărime sau marcă, este faimoasa cutie neagră. Mai ales în cazul accidentelor aviatice, ea joacă un rol esențial pentru înțelegerea motivelor pentru care un anumit accident a avut loc. Interesant este că așa-numita cutie neagră are, de fapt, culoarea portocalie, dar există o explicație pentru acest lucru.
Cutia neagră este dispozitivul invocat în primul rând de anchetatori, atunci când vor să descopere cauzele unui accident aviatic. Indiferent de diferențele dintre aeronave, toate au în comun acest obiect făcut special pentru a rezista unei prăbușiri.
Deși e, de fapt, portocalie, numele de cutie neagră s-a impus de-a lungul deceniilor pentru simplul fapt că, inițial primele asemenea dispozitive erau chiar negre.
Primul înregistrator de zbor a fost creat de francezul Francois Hussenot, în 1939. Acesta credea că negrul protejează cutia de alte radiaţii venite din exterior, așa că a vopsise în întregime în această culoare.
Ulterior, omul de știință australian David Warren a inventat în anii ‘50 un dispozitiv care putea înregistra cele mai importante date de la bord, pentru a-i ajuta pe anchetatori să pună cap la cap indiciile în caz de prăbușire. Tatăl lui Warren a murit în 1934, într-un accident aviatic, fără să se știe exact cauza prăbușirii, iar asta l-a ambiționat și mai mult.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]David Warren a inventat în 1956 un dispozitiv numit ARL Flight Memory Unit, care avea să fie luată în seamă abia câțiva ani mai târziu. De atunci, au început să fie produse în serie în S.U.A. și Marea Britanie, dar și ele erau tot negre.
Obligativitatea echipării avioanelor cu cutii negre a fost impusă de Autoritatea Civilă Aeronautică a Statelor Unite ale Americii, în 1967, an în care toate avioanele mai grele de 9 tone aveau celebra cutie la bord.
În scurt timp, însă, s-a constatat că după prăbușirea unei aeronave este dificilă identificarea pieselor negre, culoarea respectivă defavorizând găsirea ei. Prin urmare, s-a recurs la o altă culoare, mai stridentă și mai ușor de recunoscut, optându-se pentru portocaliu. Dar denumirea de „cutie neagră” se impusese deja cu ajutorul presei și așa i-a rămas numele.
Acest dispozitiv joacă un rol esențial în investigarea incidentelor aeriene, oferind informații despre ceea ce s-a întâmplat în timpul zborului care a precedat evenimentul. Informațiile sunt captate prin diverși senzori și instrumente plasate în aeronava, care apoi alimentează datele stocate în cutia neagră securizată.
Ea înregistrează date precum viteza, altitudinea, accelerația verticală, consumul de carburant etc. și se așază, de regulă, la coada aeronavelor, pentru că sunt mai multe șanse să rămână întreagă, în caz de prăbușire. Cutiile negre stochează datele de zbor din ultimele 25 de ore de dinaintea unui accident și din ultimele două ore de sunet din interiorul cabinei, conform iflscience.com.
Cutia, în sine, este acoperită cu un strat rezistent la căldură și este construită din oțel inoxidabil sau titan pentru a supraviețui căldurii extreme, presiunii și impactului.
Datele înregistrate de cutia neagră sunt stocate în memoria solid-state, concepută pentru a rezista la condiții extreme, cum ar fi focul și scufundarea în apă. Această robustețe este crucială, deoarece permite dispozitivului să supraviețuiască accidentelor catastrofale și ajută la investigația ulterioară.
În momentul în care un avion ajunge în mare, cutia neagră începe să elibereze semnale și poate face acest lucru timp de până la 90 de zile, permițându-le oficialilor să o localizeze și să înțeleagă ce s-a întâmplat.
