Adoptarea Regulamentelor Organice în Țara Românească, acum mai bine de 190 de ani, a fost momentul inițierii unor importante lucrări de modernizare. Prima lege organică cvasi-constituțională în Principatele Dunărene, deci în Țara Românească și Moldova, Regulamentul Organic, a fost promulgat în 1831-1832 de către autoritățile imperiale rusești și a rămas valabilă până în anul 1856. Deși conservator, documentul a inițiat o perioadă de reforme, care au pus baza occidentalizării societăților locale din cele două regiuni.
Sfatul orășenesc s-a preocupat mai mult de sistematizarea orașului, de pietruirea și lărgirea ulițelor, de stingerea incendiilor și a impus acoperirea caselor numai cu șindrilă sau olane. S-a inițiat construirea “Podului cel mare” peste râul Ialomița (1838-1840), s-au înființat noi cișmele și a început amenajarea grădinii publice de la capătul podului Mihai Bravul, precum și construcția închisorii (1846). Târgul din Afară a fost mutat în interiorul orașului, pe terenul Târgului din Lăuntru, fiind numit în epocă “piața nouă”, în anul 1846.
Pacea de la Adrianopol, la finalul războiului ruso-turc din anii 1828-1829, a trimis Țara Românească și Moldova sub protectorat rusesc. În această perioadă, sub supravegherea guvernatorului rus al principatelor, Pavel Kiseleff, s-au alcătuit două legi foarte cuprinzătoare. Regulamentele Organice, care au jucat rol de constituție pentru Țările Române. Aplicarea lor a fost un moment decisiv în procesul de modernizare a celor două principate, acum fiind înlocuit statul de tip medieval cu statul de tip modern. Organizarea foarte asemănătoare prin regulamente a Moldovei şi Ţării Româneşti a ajutat mai târziu la unirea acestora.