Circa două miliarde de oameni din lume vor celebra în acest weekend sărbătoarea anuală de Paști. Ceea ce înseamnă cam un sfert din populația planetei la ora actuală.
Mai bine de jumătate dintre aceștia sunt romano-catolici, Biserica creștină cu cel mai mare număr de credincioși în prezent, cărora li se adaugă aproximativ 650 de milioane de luterani, anglicani sau din partea altor confesiuni mari protestante, născute imediat după Reforma lui Martin Luther, la începutul secolului al XVI-lea.
Pe de altă parte, și lumea iudaică, formată din circa 15 milioane de persoane, a început pe 16 aprilie sărbătoarea ei de Paști sau de Pesah, una total diferită însă de Paștele creștinilor. Dar care avea să influențeze decisiv sărbătoarea pascală a creștinilor.
Pesahul este celebrat timp de opt zile în diaspora evreiască sau șapte, pe teritoriul de azi al Israelului și la evreii reformați, începând cu data de 15 Nisan, care pică întotdeauna la jumătatea lunii aprilie, conform calendarului modern.
Din cele opt zile, în Israel doar prima și ultima sunt considerate ca fiind de sărbătoare, celelalte având caracter lucrativ. Formula prelungită a sărbătorii evreiești a influențat însă și Paștele creștin, fiindcă și în Biserica Catolică, și în cele Ortodoxe, după Paști urmează o așa numită „Săptămână luminată” în care se prelungește atmosfera de sărbătoare pascală.
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Sărbătoarea iudaică de Paști comemorează istoria exodului evreilor către Țara promisă de Dumnezeu și sfârșitul robiei poporului ales în Egipt. Întregul episod este consemnat în mai multe capitole ale Vechiului Testament, cartea sfântă a evreilor, cea care a fost preluată după secolul întâi și de către creștini.
De altfel, în noaptea de Paști, și în bisericile ortodoxe, și în cele catolice se fac numeroase referiri la exodul evreilor și se citesc lecturi din Cartea Exodului sau a Deuteronomului, înainte de a fi proclamată Evanghelia Învierii. În ceea ce-i privește, luteranii și anglicanii nu au în general ceremonii speciale legate de Înviere.
Serviciile religioase din această perioadă, cum ar fi cele din Joia Mare sau din Sâmbăta Învierii, sunt mai degrabă unele „normale”, ornamentate doar cu câteva rugăciuni aparte dedicate întemeietorului creștinismului, Iisus Hristos. Și asta din simplul motiv că vechea tradiție a primelor secole nu s-a păstrat decât în Biserica Catolică și în cea Ortodoxă.
În Biserica Anglicană, spre exemplul, capul Bisericii, nimeni altul decât suveranul statului, regina Elisabeta a II-a, va lipsi anul acesta de la ceremonialul religios din Duminica Învierii, din pricina problemelor de sănătate cu care se confruntă în ultimele luni, din februarie încoace, atunci când a contactat COVID-19. Săptămâna viitoare, pe 21 aprilie, ea va împlini 96 de ani.
Ceremonialul aprinderii Lumânării de Paști a rămas prezent însă și în Biserica Anglicană, și în cea Luterană, nu doar la catolici și la ortodocși. Iar ceremonialul aprinderii Lumânării pascale, reprezentând evenimentul învierii lui Iisus Hristos, la care niciun om nu a fost vreodată martor, devine în oricare dintre acestea, unul cu totul special, care dă o semnificație și splendoare aparte nu doar cultului în sine, ci și nopții respective.
În fine, tradiția mesei de Paști, acolo unde aceasta se mai păstrează după ce familia se întoarce de la Biserică, de la slujba de Înviere, are influențe tot din lumea evreiască. Acolo, evreii au această prescripție obligatorie de a mânca în noaptea de Paști, un miel întreg, fript și preparat cu ierburi amare, împreună cu pâine nedospită, până la sosirea zorilor.
Diferența de calendar existentă până astăzi între principalele Biserici creștine privind marcarea Paștilor se datorează faptului că confesiunile ortodoxe au decis să nu aplice calculului privind data Paștelui prevederile calendarului gregorian. În acest mod, pot rezultat ani în care Paștele e marcat în aceeași duminică de întreaga creștinătate sau diferențe ce merg fie la o săptămână, fie la cinci. În 2022, Paștele ortodox, dar și cel greco-catolic, va fi celebrat duminică, 24 aprilie, la doar o săptămână după cel catolic, luteran și anglican.
