16:11
Cacofonia reprezintă rezultatul sonor dezagreabil al combinării sau alăturării sunetelor ori silabelor într-un enunț. Este vorba, mai ales, a grupurilor că, ca, cu, ce. Cacofonia este respinsă de limba literară, fiind considerată o exprimare neîngrijită. Cu toate acestea, care sunt cacofoniile acceptate în limba română.
Astfel, cacofonia este un neologism format la bază din două cuvinte greceşti: „kakos”, care se traduce prin „rău, urât” şi „phone”, care poate fi tradus cu „sunet”. Deși în multe dintre exemple asocierea unor anumite cuvinte este nepotrivită, puțini sunt cei care știu CĂ CAcofonia nu e interzisă în limba română. Și asta, deoarece nu încalcă nicio regulă de natură gramaticală.
Pentru o vorbire îngrijită se recomandă chiar nerepetarea acelorași sunete sau a unor silabe identice, de exemplu „să”: „însă să” sau silaba „la”: ”bienala la latitudinea…”.
Se pot evita cacofoniile modificând construcția sintactică. Folosirea cuvântului virgulă sau a structurii „ca și” în loc de „ca” este, pe lângă faptul că este nerecomandată, inutilă.
Există câteva cacofonii „acceptate” întrucât cu greu pot fi evitate. Top 10 cacofonii acceptate/acceptabile:
[rssfeed id='1609318597' template='list' posts=2]Teama de a nu produce o cacofonie în explicare explică apariția unor stângăcii. De exemplu, mulți dintre vorbitorii de limba română se exprimă astfel: „Ca copil, îmi plăcea să mă joc în grădină”. Pentru a evita cacofonia, mulți reformulează spunând în mod eronat: „Ca virgulă copil, îmi plăcea să mă joc în grădină”. Forma corectă a exemplului dat este: „Fiind copil, îmi plăcea să mă joc în grădină”, scrie shtiu.ro.
Conform specialiștilor în lingvistică, pentru a evita o cacofonie, metoda recomandată este reformularea frazei sau a propoziției folosind sinonime ale cuvintelor care formează acele cacofonii. De exemplu: „Dacă cartea îmi place, o voi cumpăra” sa va înlocui cu „Dacă romanul îmi place, îl voi cumpăra”. Sau: „Spune că caută în continuare ce îi lipsește” sa va înlocui cu: „Spune că mai caută în continuare ce îi lipsește”
Cele mai frecvente cacofonii din limba română sunt: la/la; sa/sa; ca/ca; ca/ce(ci); că/ca; cu/co; că/co; că/cu; că/când.
