EXCLUSIV

Cântecele culese din biserici îi aduc succes pe scenă. Grigore Leșe: ”Vizitele mele la mănăstire însemnau cel puțin două zile și o noapte”. EXCLUSIV

Alexandru Catalan 12.08.2021, 08:35
Cântecele culese din biserici îi aduc succes pe scenă. Grigore Leșe: ”Vizitele mele la mănăstire însemnau cel puțin două zile și o noapte”. EXCLUSIV

Îndrăgitul rapsod Grigore Leşe a mers de multe ori, în pelerinaj, la mânăstire. El ne-a povestit cum a descoperit cu aceste ocazii zeci de cântece dedicate Maicii Domnului, pe unul îndrăgindu-l în mod deosebit şi cântându-l des în spectacolele sale.

„Se mergea mereu în rugăciune, iar rugile erau înălţate chiar şi atunci când oamenii se odihneau”

Grigore Leșe, rămas şi la 67 de ani unul dintre numele sonore ale muzicii populare din România, nu poate uita amintirile sale speciale din lumea Maramureşului, zona geografică în care a văzut lumina zilei. Unele dintre acestea sunt legate de pelerinajele la Mânăstirea Rohia, acolo unde pentru o vreme, înainte de 1989, a fost călugăr şi Nicolae Steinhardt, autorul celebrului “Jurnal al fericirii”, printre altele. Pentru Leşe asemenea pelerinaje au fost ocazia de a întâlni zeci de cântece, pe care mai apoi le-a inclus în portofoliul său atât de bogat.

“Pentru noi, pelerinajele de atunci la mânăstire, la Rohia, durau cel puţin două zile şi o noapte. Cu ani în urmă, nu se construise niciun drum spre mănăstire şi nici maşini nu prea erau. Aşa că se urca pe o cărare bătătorită şi arhicunoscută în zonă. Se mergea mereu în rugăciune, iar rugile erau înălţate chiar şi atunci când oamenii se odihneau”, povesteşte Grigore Leşe pentru impact.ro.

El îşi aminteşte că drumurile la una dintre mânăstirile sale favorite îi aduceau şi ocazia de a sta de vorbă cu bătrânul ierarh al Maramureşului, Justinian Chira de la care spune “că a avut multe lucruri de învăţat şi experienţe duhovniceşti de trăit”.

Cântecele culese din biserici îi aduc succes pe scenă lui Grigore Leșe
Grigore Leșe

Mergea în pelerinaj cântând kilometri întregi

Însă Leşe, era ca de fiecare dată, foarte atent la culegerea cântecelor din tradiţia locului. “Aşa cum am povestit şi în cartea mea, Chipruile umilinţei, am ascultat multe cântece despre Fecioara Maria, a cărei sărbătoare se apropie şi în calendar. Erau cântece, cum le numesc eu, de stat la mânsătire şi cântece de plecat de la mânăstire”, adaugă acelaşi Leşe.

El spune că de acolo şi-a dat seama că muzica de pelerinaj se cântă lin, fără a forţa vocea. Şi mai ales în grup, “solistul” alegându-se pe loc, în funcţie de melodia propusă. “Se mergea şi cred că mai există şi azi locuri în care se merge în pelerinaj cântând kilometri întregi, fără să simţi că oboseşti”, continuă firul poveştii Leşe, care nu uită, spre exemplu, că multe dintre bisericile întâlnite pe drum, aveau caiete întregi cu cântece dedicate Maicii Domnului, puse cu generozitate la dispoziţia credincioşilor şi a pelerinilor.

Aşa se face că după ce a consultat zeci de asemenea caiete, Griogre Leşe a ales ca favorite două cântece dedicate Maicii Domnului. Pe unul dintre acestea îl cântă des şi în concertele sale, pentru că, precizează el, are o “încărcătură sufletească deosebită”, fiind foarte bine primit de creştinii de orice fel de confesiune, fie ei ortodocşi, catolici sau protestanţi.

“În fapt, acest cântec este unul semicult, de pelerinaj, din secolul al XVII-lea şi aparţine unui strat mai puţin cunoscut al folclorului nostru. Însă textul e unul cu totul special: O, măicuţă sfântă/Te rugăm fierbinte/ Să ne-asculţi de-a pururi/Marea rugăminte/Nu lăsa, măicuţă, să pierim pe cale/Că noi suntem fiii lacrimilor tale”, rememorează câteva versuri îndrăgitul rapsod.

Apropierea lui Griogre Leşe de cele sfinte s-a văzut şi în această primăvară, când presa centrală a anunţat că acesta s-a mutat într-o biserică, după ce a suferit un accident vascular. Grigore Leșe ar locui într-o casă din Complexul Parohial Sfântul Antonie cel Mare, din Bucureşti, unde susţine că a venit să se vindece sufletește, dar artistul spune că noul său apartament e în zonă, dar în Cartierul Francez, cum îl cunoaşte mai tot bucureşteanul.

Urmăriți Impact.ro și pe
Tags: