Când a fost adus porumbul în România și cât de „tradițională” este, de fapt, mămăliga

Ce s-ar face românul fără mămăligă? Ar trebui întrebați strămoșii noștri, pentru că ei n-o aveau. Nu pe cea făcută din mălai

Te-ai întrebat vreodată când a fost adus porumbul în România? Pentru că nu, n-a fost aici de când e lumea. Până la descoperirea Americii de către Cristofor Columb, porumbul n-a existat nici măcar în Europa. Asta înseamnă că mămăliga cea dragă a românilor, nu este chiar atât de „tradițională” pe cât cred mulți. Este, totuși, un aliment foarte vechi la noi, dar inițial, nu era așa cum îl vezi azi.

Când a fost adus porumbul în România: lungul drum din America, în Europa

Când a fost adus porumbul în România și cât de „tradițională” este, de fapt, mămăliga

Porumbul nu-i o plantă chiar atât de veche în România, pe cât ai crede

Porumbul, laolaltă cu cartoful, tomatele/roșiile, tutunul, au fost aduse în Europa din America. Până la descoperirea celor două continente de dincolo de Oceanul Atlantic, europenii, nici măcar nobilii, n-au gustat din aceste roade ale pământului.

Ca să-ți luminez cunoașterea cu privire la porumb și mămăligă, America a fost descoperită (oficial) abia la sfârșitul secolului al XV-lea. Azi, unii istorici spun că porumbul mai creștea și prin Asia și prin anumite zone ale Africii, dar nu și în Europa.

Columb și echipajul său (cât a mai rămas din el) au adus din puținele teritorii pe care le-a explorat în America o mulțime de „daruri”. Pe atunci, nobilii de la marile curți europene numeau această plantă grâu indian (mult timp, Americile au fost numite Indiile de Vest, deoarece Columb a crezut că descoperise o altă rută transoceanică spre India). Dar porumbul n-a avut de la început succes. Europenii erau interesați pe-atunci mai mult de aurul descoperit la „sălbaticii” de peste ocean, decât de aceste „poame” care oricum se stricau.

Când a fost adus porumbul în România: a fost planta făcută de Dumnezeu pentru români, dar ceva s-a întâmplat și a ajuns cam târziu la noi

Când a fost adus porumbul în România și cât de „tradițională” este, de fapt, mămăliga

Odată ajuns la noi, porumbul a devenit rapid alimentul minune

Cam așa ar crede compatrioții noștri astăzi, dacă ar fi să dau o notă amuzantă situației. În realitate, valahii au făcut destul de târziu cunoștință cu planta care avea să le cucerească papilele gustative.

Nu se știe exact când a fost adus și în teritoriile românești, dar în niciun caz nu a existat de pe vremea dacilor. Prima atestare a porumbului în țările românești datează de prin secolul al XVII-lea, dar abia de pe la 1700 a devenit o plantă foarte populară și…necesară.

Modul în care a fost adus în teritoriile carpato-danubiano-pontice, din nou, este necunoscut. Posibilitățile sunt multiple – de la negustori, până la voievozi, care ar fi putut cere sau au primit ca dar această plantă cerealieră. În orice caz, a fost o minune pentru oamenii de rând.

De ce au ajuns românii să iubească atât de mult porumbul și mămăliga

Când a fost adus porumbul în România și cât de „tradițională” este, de fapt, mămăliga

Porumbul e o plantă cerealieră foarte rezistentă

Să lămurim întâi misterul mămăligii. Confuzia temporală pe care o facem adesea rezultă din termenul mămăligă, care este de origine geto-dacă.

Vine din sintagma, atestată ca nume propriu la Apullum, MAM-MULO – „Potoleşte Foamea; Astâmpără Moliciunea” (cf. rom. a momi; moale; momeală), şi căreia i s-a adăugat mai târziu sufixul diminutival –iga.

Dar trebuie să înțelegi că mămăliga a apărut la români înainte de porumb. Paradoxal nu? S-ar putea să nu. În fond, ce este mămăliga? Un terci obținut din mărunțirea foarte fină a boabelor de porumb. Mămăliga se mănâncă de pe vremea dacilor, doar că ei o făceau din mei.

Porumbul este, însă, o plantă cerealieră mult mai rezistentă la factorii de mediu, s-a aclimatizat bine și la noi, în zonele de câmpie și are avantajul că boabele nu se scutură precum cele de la mei sau grâu. Era și mult mai ușor de recoltat și foarte eficientă. O duzină de târne de știuleți de porumb pot hrăni o familie întreagă  o perioadă mai lungă de timp.

Porumbul, unul dintre puținele lucruri pe care nu ni le luau turcii

Un alt motiv pentru care românii s-au „împrietenit” atât de repede cu această plantă ține și de relațiile româno-otomane care, timp de secole, au fost foarte tensionate. Turcii ne luau aproape tot. Ceea ce lăsau în urmă, pur și simplu nu-i interesa, nu că nu ar fi observat. Porumbul a fost unul dintre aceste lucruri.

Otomanii nu prea erau interesați de cereale. Așa cum nu erau nici de porcine. Și uite așa, am mai găsit o cauză pentru care românii iubesc de secole anumite alimente.

„Decăderea” porumbului la români a avut loc prin secolului al XX-lea. Din pricina cultivării, recoltării şi mai ales păstrării defectuoase, porumbul a devenit foarte periculos, provocând boala pelagrei. Așa au înlocuit românii mălaiul cu făina de grâu, preferând mai degrabă pâinea, și aceasta de mare căutare la noi. Suntem printre cei mai mari consumatori de pâine din lume și, probabil, cei mai mari din Europa.

DĂ PLAY ȘI FII MAI INFORMAT DECÂT PRIETENII TĂI