“Boala” rară de care suferă Benone Sinulescu. Cătălin Măruță a făcut dezvăluirea

Cătălin Măruță i-a făcut o radiografie foarte amănunțită lui Benone Sinulescu, acum, de ziua lui. Cântărețul de 83 de ani e îndrăgit deopotrivă de tineri și de cei mai puțin tineri. Benone Sinulescu s-a bucurat de iubirea publicului dintotdeauna.

Nea Benny suferă de o „boală rară”

Prezentatorul de televiziune i-a făcut o descriere emoționantă lui nea Benny. Nea Benny nu știe să îmbătrânească și suferă de o boală rară: zâmbește permanent.

“Nea Benny, cum îi spun toți cei care îl iubesc și îi stau în preajmă, nu știe să îmbătrânească. Benone Sinulescu suferă de o boală rară, frumoasă și incurabilă: zâmbetul permanent. Dacă stau și mă gândesc bine, nu-mi amintesc să-l fi văzut vreodată nervos, trist sau căzut pe gânduri. E deschis, spune tot ceea ce simte, povestește tot ceea ce face. E transparent și onest, nu ascunde nimic, ai senzația în permanența că-l vezi ca la razele X și că nu-ți scapă niciun detaliu din trupul, sufletul și destinul său”.

A colaborat cu Irina Loghin, lucru care i-a adus o notorietate ce parcă i-a fost destinată. Stilul său muzical e greu de imitat. La începutul anilor ’90, Benone Sinulescu împreună cu alți colegi de-ai lui, mai tineri, punea bazele unei trupe cu un stil muzical nemaiîntâlnit până atunci: etno. Trupa Ro-Mania era o combinație de muzică tânără și folclor, un mix care i-a propulsat spre celebritate. De atunci, mai multe trupe au încercat să le imite stilul, însă nu au reușit foarte multe.

Fugeau oamenii de la coada la lapte să-i cumpere vinilurile

Cătălin Măruță scrie despre Benone Sinulescu că e sociabil, cald și politicos, că-și iubește colegii de breaslă și că are mult umor și curaj.

Impact.ro

După această imagine, a urmat un DEZASTRU! Finalul depășește orice imaginație FOTO

Impact.ro

Dovada că Charlie Chaplin a fost ROMÂN! Cum s-a împrietenit cu medicul Ana Aslan

„E unul dintre puținii artiști care s-a priceput de minune să împace viața de familie cu cea de cântăreț veșnic călător. A bătut țara și întreg pământul în lung și-n lat. Dar a avut noroc de o soție înțeleaptă, o femeie care l-a iubit, l-a înțeles și l-a așteptat răbdătoare, indiferent că lipsea o zi sau o lună (cum se întâmpla pentru turneele din America și Canada)”.

În anii ’80, discurile lui se vindeau ca pâinea caldă. Reeditările erau la ordinea zilei. Cătălin a povestit cum, în copilăria lui, un domn a fugit ca din pușcă atunci când a aflat că, la librăria de peste drum, au venit viniluri cu Benone Sinulescu.

„Îmi amintesc că, odată, când eram copil, prin clasele primare, stăteam la coadă la lapte, erau cozile alea nesfârșite…. Peste drum de alimentara asta, era o librărie unde de obicei băgau și discuri de vinil, și casete audio. La un moment dat, am văzut cum se strânge lume acolo, am crezut că s-a întâmplat ceva, până când un cunoscut a strigat: «Ce s-a întâmplat, vecine, ce-i acolo?». Iar domnul acela i-a răspuns, exaltat: «Au adus ultimul disc al lui Benone Sinulescu!!!». Atât i-a trebuit domnului din fața mea. A uitat și de lapte, și de iaurt…  A traversat disperat, printre mașinile care-l claxonau, și s-a instalat la coada la discuri. Într-un târziu, a ieșit de-acolo victorios. Apucase un disc de-al lui Benone! Evident, lapte n-a mai apucat, dar nu-i mai păsa. Era fericit”.